Nihil sine Deo

Pentru cei care se grăbesc să condamne, să ridiculizeze, să râdă și să facă mișto de „fraierii” care cred în Dumnezeu, de naivitatea și „prostia” lor, am o singură replică – cea a lui bunicu’ – : mereți și vă bateți cosa! 

Înainte de-a-i cataloga drept pupători de moaște, turmă de oi, spălați pe creier, etc. amintiți-vă de părinții și bunicii voștri care probabil că se numără printre ei. De cei dragi vouă care loviți crunt de soartă și-au găsit alinarea-n rugăciune. De cei dintre cunoscuții voștri care s-au vindecat miraculos și-au fost salvați tocmai de credința-n Dumnezeul pe care voi acuma îl huliți, căruia-i negați existența și-i puneți în cârcă toate nedreptățile lumii.

Nu-s habotnică dar nici ipocrită, nu vreau să par evoluată și „deșteptată” spiritual iar astfel să le cânt în strună celor care-l hulesc și-și bat joc de Dumnezeu.

Pe cei pe care-i deranjează postările mele religioase îi rog frumos și civilizat să plece. N-avem ce să ne mai spunem. Pentru că nu vreau să discut în contradictoriu, să-mi apar credința sau să mă contrazic cu nimeni.

Respect credința oricui și nici nu încerc să conving pe nimeni că Dumnezeul meu e cel mai tare din parcare sau că doar credința mea-i dreaptă și bună. Însă vreau aceeași reacție-n schimb și-același respect.

Că dacă-i vorba de discutat pe tema religiei n-avem cerneală-n stilou și nici hârtie destulă ca s-o scoatem la capăt.

Și consider că fiecare are dreptul să creadă-n ce vrea. Și libertatea de-a o face.

Când un prieten bun, ateu convins, în ultima lui lună din viață a acceptat să mă-nsoțească la capela mea făcătoare de minuni și-a plâns ca un copil rugându-se unui Dumnezeu pe care până atunci l-a negat, pentru mine a fost o confirmare că Dumnezeul meu există. Și-al lui la fel.

Când o pacientă ce-și alesese deja ziua morții m-a întrebat unde cred eu c-o s-ajungă, în  rai sau în iad, iar după răspunsul meu am văzut-o împăcată și-a murit cu iconița de la Rohia la căpătâi, am primit confirmarea că Dumnezeul meu a fost și Dumnezeul ei. Catolic sau ortodox? Irelevant.

Nu vă mai păcăliți că sunteți mari și tari fără Dumnezeu.

Nu vă mai ofuscați și nici nu vă mai încrâncenați pe cei care-și găsesc alinarea-n EL.

Nu-i mai considerați depășiți, ne-evoluați și retardați.

În fond și la urma urmei toți avem, vrând- nevrând, un moment în care înțelegem că:

Nihil sine Deo 

Amin.

🙏🙏🙏

Cu iubire,

Aura B. Lupu

Hamme,

12/03/2019.

Foto: A.Lupu

mănăstirea Voroneț și Rohia

Sucevita20643264_1416437961737966_8884622800829258691_o

Reclame

3 gânduri despre „Nihil sine Deo

  1. Când spun credința „mea” nu vreau să-i trunchiez universalitatea. Este și aș vrea să fie, a tuturora. Nu prin forțare și tăiș de sabie, ci prin dragoste. Ca și cum ai întinde o masă și ai spune: „Luați! Serviți! E pentru toți! Bucurați-vă cu mine!” Unii însă nu numai că nu vor să mănânce de la masa ta. Dar vin și ți-o răstoarnă. Vă întrebați de ce? Noi știm cu toții. Și ei știu, ar trebui să știe, dar poate încă nu conștientizează. Un părinte de la Muntele Athos, când a fost întrebat dacă iubește CHIAR și pe omul rău, a răspuns: „Cum, nu? De ce nu l-aș iubi, săracul? Este și el om, lăsat de Dumnezeu. Nu este rău în sine, ci numai înrăit, așadar „luptat” de răutate. Plâng și mă rog pentru el, cu toată dragostea.”
    Petre Țuțea spunea despre creștinism, citându-l pe Bergson, că este ca aerul pe care îl respirăm. Și ateii îl respiră, fără să știe. „Întreg peisajul speciei om culminează în cimitir. Destinul uman nu e o invitație la fericirea de a trăi. Singurul mod de a evita neliniștea metafizică a cimiterelor, ca prietenul meu Cioran, este religia.”
    Dar nu le poți spune asta unora care se simt tari și mari. Oops! Totul este pe durată determinată. Nu trebuie uitat!

    Apreciat de 2 persoane

  2. A republicat asta pe Aura B. Lupu și a comentat:

    Când un prieten bun, ateu convins, în ultima lui lună din viață a acceptat să mă-nsoțească la capela mea făcătoare de minuni și-a plâns ca un copil rugându-se unui Dumnezeu pe care până atunci l-a negat, pentru mine a fost o confirmare că Dumnezeul meu există. Și-al lui la fel.

    Când o pacientă ce-și alesese deja ziua morții m-a întrebat unde cred eu c-o s-ajungă, în rai sau în iad, iar după răspunsul meu am văzut-o împăcată și-a murit cu iconița de la Rohia la căpătâi, am primit confirmarea că Dumnezeul meu a fost și Dumnezeul ei. Catolic sau ortodox? Irelevant.

    Nu vă mai păcăliți că sunteți mari și tari fără Dumnezeu.

    Nu vă mai ofuscați și nici nu vă mai încrâncenați pe cei care-și găsesc alinarea-n EL.

    Nu-i mai considerați depășiți, ne-evoluați și retardați.

    În fond și la urma urmei toți avem, vrând- nevrând, un moment în care înțelegem că:

    Nihil sine Deo

    Amin.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.