E ușor să iubești când totul merge ca pe roate, ai tot ce vrei și ce-ți dorești. Când nu întâmpini greutăți și n-ai probleme de niciun fel. Când sunteți tineri și frumoși, plini de vise, de speranțe, de dorințe, de entuziasm și de elan. Dar iubirea aia de care vă mai scriam io odată, ca […]

Am ieșit și ieri, și azi. Cam pe la aceeași oră, pe același drum. E ora la care belgienii de obicei mănâncă și nici drumul nu-i (mă rog, nu era) prea circulat. Am căutat liniștea naturii, glicina mov ce anul trecut, pe vremea asta, era înflorită; am căutat soarele, căldura, casa de pe malul Durmei, […]

Ca soarele ce strălucește și-ncălzește io cred că nimic nu-ți dă așa o stare de bine. De tihnă și de pace. Mie, cel puțin. Sunt doar 8 grade, dar pe terasă-i parcă vară, atât e de cald, și-așa-i și mirosul lemnului încălzit și-al rufelelor întinse la uscat. Norii se întrec în pufoșenie, în forme și-n […]

Zilele sunt mai lungi, apusurile mai târzii. Clopotele bisericii bat în fiecare seara, la 8, cu-aceeași îndârjire, prelung, grav, am prins drag de ele și le aștept. E încă frig, dimineață era zăpadă pe garduri și pe mașini, când bate vântul, vrei-nu vrei te strângi, te-aduni, te-ai face ghem, iar dacă se-ascunde și soarele după […]

Nimeni, dar absolut nimeni nu-ți este dator, cu nimic. Nici cei cărora le-ai făcut favoruri, nici cei pe care i-ai ajutat, nici cei pe care i-ai sprijinit, încurajat.Nici vânzătorul de la colț nu-ți este dator să îți zâmbească, nici cel care te împinge sau te calcă pe picior nu-ți e dator să-și ceară scuze, nici […]

Poc! Trosc! Vuuum! Prrr… Pocnete, șuiere, trosnete, iar pocnete… Zici că ești într-o navă spațială, cu atâtea pregătiri parcă te-ai pregătit să decolezi. Nu-i prima dată când experimentez asta dar de fiecare dată mă simt ca un astronaut. Stați să vă explic. Deși a fost sâmbătă, programarea pentru MRI de la 13:30 a mers ca […]

O zi cu bucurie, cu-n strop de soare și mulți nori. Cu vânt, cu rufe parfumate, cu vești bune. Cu bucurie, pentru că Max e ok. N-am scris despre asta, nu mi-a venit. Povestea-i deja mult prea lungă, io-s prea dezamăgită, prea sătulă de ineficiență și lipsă de profesionalism. Important e că azi e mai […]

Întotdeauna în preajma împlinirii unui vis devin tăcută. Mă retrag în mine. Senzația de ireal mă copleșește atât de tare și de mult, încât tăcerea e singura care-o poate exprima. Mă înarmez cu-n pămătuf colorat în toate culorile curcubeului, cu cârpe, spray-uri, produse de curățat, pun căștile pe urechi și-ncep. Frec. Șterg. Curăț. Spăl. Destoinic. […]

Și încă ninge… Adaptare după George Bacovia 😁 Aprilie Te uită cum ninge aprilie…Spre geamuri, iubite, priveşteMai spune s-aducă jăratecŞi focul s-aud cum trosneşte. Şi mână fotoliul spre sobă,La horn să ascult vijelia,Sau zilele mele – totuna –Aş vrea să le-nvăţ simfonia. Mai spune s-aducă şi ceaiul,Şi vino şi tu mai aproape, Citeşte-mi ceva de […]

Mă trezesc greu, Max azi-noapte iar ne-a tulburat somnul. O lumină rece, prea albă, îmi invadează ochii. Îi strâng și mă încrunt. Soarele, dimineața, de obicei mă bucură, azi ceva din strălucirea lui mă irită. Chiar și sub plapumă mi-e frig. Mă ridic din pat la fel de greu, ochișorii de tăciune mă supraveghează, încă […]

Am plecat de acasă pe soare, însă norii întunecați, amenințători din zare m-au înfiorat. Era frig, un vânt rece tăia, nu bătea, aducea miros de zăpadă. Eh, o să treacă, m-am îmbărbătat io pe mine, nu ne oprește pe noi din plimbare un nor și-o pală de vânt. Inițial am zis c-o să mergem până […]

Când am fost alaltăieri cu autobuzul, am apucat să văd, în treacăt, o magnolie galbenă. Cum n-am mai văzut niciodată o culoare atât de neobișnuită, nu eram convinsă că era chiar o magnolie, era între alte două tufe – copaci, de fapt – și-am zis că mi s-o fi părut. Dar gândul nu-mi dădea pace, […]

Postarea de ieri a stârnit multe reacții, iar din comentariile primite, am zis că-i musai să fac o completare la ceea ce-am scris. Nu era vorba despre mine, în primul rând, vă mulțumesc celor care m-ați consolat, încurajat, însă era vorba despre altceva (altcineva). Io și gura lumii ne-am reglat conturile demult, hă, hă! încă […]

Ești judecată, etichetată, bârfită, hulită, invidiată, indiferent cum ești. Dacă ești plinuță, mănânci ca sparta, ești o pofticioasă, nu știi să-ți ții poftele în frâu, dacă ești slabă, ești bulimică, anorexică, faci numa’ pagubă. Dacă ești divorțată, sigur ai vreo hibă (sau chiar mai multe, de preferat cele mai picante, te-a prins bărbatu’ cu altul, […]

De la 24 la doar 9 grade. Zgribulesc în stație, deși mi-am luat, precaută, o geacă mai groasă și un fular. În autobuz, după ce-mi plătesc biletul, opresc telefonul. Îmi place să privesc pe geam. Magnolii peste tot, înflorite frenetic, în cele câteva zile calde. Observ casele părăsite și mă întristez. Într-una din ele stătea […]

Azi n-apuc bine să intru pe Facebook, nici cafeaua n-am apucat s-o beau, că mă pune Hitipuc să dau accept la una dintre cereri, mi s-a părut că semăna în poza de profil cu cineva pe care cunoscusem chiar alaltăieri și n-am mai verificat profilul, că deja bing-bing, mesaj privat. No, hai să-i răspund la […]

N-ai cum să-i reziști. Nu te poți împotrivi. Orice rezistență, dispare. Orice înfrânare, n-are sens. Mai bine te lași sedusă, atrasă, acaparată complet. Mai bine-i răspunzi cu-n „Te ador!”. Mai bine te lași purtată pe brațe, încântată, total abandonată în fața unei astfel de frumuseți. Nu, nu te mai gândi să te opui, nu mai […]

Câteodată am impresia că-n casa asta nu stau doar 5 suflete, ci o hoardă de tătari! M-am ridicat să aprind lumânarea (cu aromă de fructe de pădure), cât îmi fac meditația să-mi fie mai ușor să mă imaginez acolo, în mijlocul ei, într-o poieniță, da’ mi s-a dus pe copcă tot fengșuiu’ când am călcat […]

Brusc, mi-am dat seama că nu am încredere deloc, da’ deloc, în bărbații care vorbesc mai mult de 40 de minute, fără oprire, (mai ales) la telefon. 😁 Că noi, muierile, facem asta natural, e scris în ADN-ul nostru, cromozomu’ lu’ pește prăjit ne-mpinge să o facem (sau Hitipuc!), n-avem încotro, asta e. Dar când […]

Tragi de tine continuu, vrei să faci, să dregi, să realizezi, să atingi țeluri, să îndeplinești planuri. Te forțezi, încerci să te motivezi, să te încurajezi. Și brusc te simți tristă. Nesigură pe tine. Obosită. Fără chef. Neatractivă. Ștearsă. Dar…Nu dispera. 😁 Există speranță, există remedii: o nouă culoare la păr, un mic tratament de […]

20 de grade. E 5 după-masă, după cum mă anunță scurt clopotele bisericii. Hainele fâlfâie în vântul călduț și le inspir aroma de soare, de vânt, știu că la noapte, în așternutul curat, uscat pe terasă, voi dormi bine și voi visa frumos. Max adoptă poziția de răsfățat, blana neagră atrage razele ca un magnet. […]

Dorm. De câteva zile am impresia că doar asta fac, dorm. Noaptea, ziua, la amiază, după-masă, dorm. Am o stare de oboseală permanentă, de epuizare, de nevoie de somn. N-am mai avut o astfel de stare decât după operație, când mă recuperam, sau după pneumonia care m-a pus la pământ. Acum se pare că ultimele […]

Am tot promis că o să scriu mai multe despre Max și-o să pun și poze cu el, dar evenimentele, mai ales din ultimele 5 săptămâni, au fost prea multe, totul a fost prea aglomerat și încărcat, sper ca măcar de-acum să se mai liniștească – și evenimentele, și eu – un pic. A fost […]

Unele lupte nu merită purtate. Unele bătălii nu merită duse. Iar unele sacrificii nu merită făcute. De dragul nimănui și pentru nimic. Când prețul lor este prea mare, când plătești pentru ele cu sănătatea ta, cu liniștea și pacea greu dobândite, mai bine renunți. Mai bine te întorci la locurile tale, la liniștea apei, la […]

Scărpinatul invers, umblatul cu fofârlica, jocurile de culise și povestitul pe la spate, fără să ai curajul să spui direct, în față, ce nu-ți place și te deranjează, basă mai și minți e, din punctul meu de vedere, lipsă de caracter. Nu-i doar un semn de slăbiciune, o greșeală de moment, ci e lipsa totală […]

Am scris un text anul trecut, pe care Facebookul mi l-a amintit, ca de obicei. https://aurablupu.com/2020/03/21/taceri/ Anul trecut a fost un an excepțional. Îmi amintesc perfect senzația de atunci, imediat după lock-down, eram parcă într-un film, o distopie, văd încă ambalajul alb purtat de vânt și senzația că am rămas singuri pe lume. N-am întâlnit […]

Io am stat mai ferită vreun an de zile, nu doar din cauza pandemiei, ci și din alte motive; am intrat în contact cu un număr restrâns de oameni, cu cei din cercul nostru de prieteni, câțiva pacienți, muncitorii care ne-au lucrat la casă și cei cu care-am dat nas în nas prin magazine sau […]

„Draga mea, de câtva timp mă pregătesc să îți scriu. Cărțile tale au fost citite “pe nerăsuflate“ (după cum afirmă chiar ea) de către mama mea. Este o mare admiratoare a ta, mi-a zis ce să îți scriu: i-a placut mult cum ai scris, limbajul folosit, sinceritatea ta. Citindu-te și-a amintit de bunica ei, care […]

Am mai scris io despre felul ăsta de oameni în primul volum, la povestea cu diacriticele, https://aurablupu.com/2018/03/07/diacritice/ adică despre cei care, făcând zi de zi, ani și ani același lucru – și fiind deci mai experimentați – când dau de un novice, de-un amărât de începător, simt nevoia să-și demonstreze superioritatea, cu trufie, aere și […]

Am admirat întotdeauna oamenii cumpătați, molcomi, domoli. Oamenii care și prin vorbă își păstrează firea, vorbesc răspicat, rar, articulat, pe-un ton moderat. Io-s o repezită, îs toată un iureș și-o vâltoare, mă agit, mă enervez, mă ofuschez, vorbesc repede, uneori nici cuvintele nu le mai rostesc cum trebuie sau complet, le leg de-olaltă și cine […]

Mă trezesc de obicei cu două secunde înainte să sune alarma. Orbecăind, o opresc repede, să nu trezesc toată casa. Apoi îmi dau seama că toată casa-i de fapt deja trează, un singur membru încă se mai răsfață între perne, scoțând și sunete pe măsură, care mă fac de cele mai multe ori să mă […]

Fix-fixuc cum m-o făcut mama pe lumea asta, așa apar în poza de mai jos. Obosită, nefardată, plânsă, tristă, îngrijorată. Da, sunt blondă-feștită acum, dar am dovada – o șuviță – că din născare tot așa am fost, ba și mai blondă decât acum. Fără filtre, fără farduri, fără trucuri. Pe cine să mai păcălesc? […]

Ce norocoasă sunt și n-am știu! Ce de cititori aleși am, toți sfinți în icoane! No, io nu pot zice asta, îs mai laică, mai muritoare de rând, om din ăsta simplu și obișnuit, fără pretenții și cu multe păcate. Am iubit – cum am scris zilele trecute aici: https://aurablupu.com/2021/03/10/alte-adevaruri-despre-rac/ – din tot sufletul, dar […]

Greu sau ușor, mergi înainte. Anevoios sau lin, continui. Din când în când, primești câte un semn. Răsufli adânc, închizi ochii o clipă, îți tragi sufletul și nu renunți. Ai un vis de împlinit, un țel de atins, un scop de ajuns. Și pentru ele nu te dai bătut. Știi că merită. Fiecare junghi, fiecare […]

Unele pot primi luna de pe cer și tot simt că nu au suficient. Altele primesc un „Săru’ mâna!” și simt că au primit tot. Unele pot primi diamante și tot nu se simt prețuite. Altele primesc un trandafir și se simt regine. Unele primesc haine scumpe și tot nu se simt frumoase. Altele primesc […]

Lumea lui Dumnezeu e frumoasă și bună. Doar noi, oamenii, suntem răi și urâți. Lumea lui Dumnezeu e dreaptă și caldă. Doar noi, oamenii, o umplem de strâmbătate și o răcim. Lumea lui Dumnezeu e magică, e colorată. Doar noi, oamenii, o decolorăm și o banalizăm. Lumea lui Dumnezeu e echilibrată, armonioasă. Doar noi, oamenii, […]

No, bun, o să urmeze un articol mai lung, dacă credeți c-o să aveți răbdare, continuați să citiți, dacă nu, săriți-l, decât să citiți doar un fragment pe baza căruia să-mi comentați aiurea pe „facebuc” mai bine dați-i pace. Am primit câteva sfaturi care chiar mi-au adus zâmbetul pe buze – și vă mulțumesc pentru […]

Unda de șoc abia de ieri am început s-o resimt. Amețeli, durere în tot corpul de parcă cineva m-a bătut, stări de vomă, dureri în spate ce radiază din rinichi, ard parcă, nu mai dor, mi-e frig tot timpul, (io care aveam bufeuri până acum!), îmi vine să plâng continuu, caut filmulețe amuzante doar ca […]

Sunt momente în viață când primești câte-o lovitură atât de grea încât ori rămâi împrăștiat pe caldarâm, ori te aduni cu fărașul de pe jos, te scuturi de praf și mergi înainte. Evident c-aș prefera mersul ăsta înainte fără șutul în cur, dar am învățat – în nu chiar puținii mei ani de viață – […]

Azi, indiferent cât de greu mi-a fost la muncă, zărind cu coada ochiului în fugă brățara atât de faină și mărțișorul din piept ( primite-n dar) sub masca asta afurisită, de care m-am săturat ca țiganu’ de știți voi ce, 😜 zâmbetul mi-a înflorit pe chip și mi-a încrețit ochii de bucurie. Cât oi fi […]

Regăsesc locurile cu drag, uneori schimbate, alteori nu. Orice schimbare mă bucură, dar cel mai tare mă bucură schimbarea mea. Ultima oară am fost aici cu Edi, acum mă însoțește Max. Ultima oară eram cu inima plină de durere, știind suferința lui Edi, acum sunt fericită, văzându-l pe puță ăsta mic cum zburdă ca o […]