Am dispărut de aici, de pe WordPress, de aproape un an de zile. Motive? Multe și complicate. Să vă scriu acum ce s-a întâmplat într-un an e imposibil. Pot doar să vă spun că mi-a fost dor de voi, de articolele voastre, de Potecuță, Condei, Issa, Petru, Mugur, Anasylvi, Em (ce bucurie și reîntoarcerea ei!), … Continuă lectura (Re)întoarceri
După ce că eram slabă ca o scobă*, mai și fumam. Acum n-aș putea fuma nici să mă plătești, atunci eram în stare, dacă rămâneam fără țigări, să mă duc în miez de noapte la vreun magazin non-stop, ca să-mi cumpăr. Acum simt mirosul de țigară de la o poștă și mă îneacă tusea, instant. … Continuă lectura Fumuri
„Mă întrebam odinioară cum era posibil ca Trump să fi câștigat în 2016 și apoi din nou în 2024, având în vedere cât este de toxic emoțional, gol moral și devastat psihologic. Nu mă mai întreb. Cred că a câștigat tocmai din acest motiv. Nu a fost un candidat. A fost o oglindă. Dacă erai … Continuă lectura Trump
Aici, azi, a fost o zi de primăvară. Mi-am propus, încă de la începutul anului, să fac mai multă mișcare dar, anumite dureri m-au cam blocat. După ce-am revenit de la copii am zis hai, Auruc, du-te în fiecare zi, indiferent de vreme, indiferent cât de tare doare și cum te simți, ieși la plimbare. … Continuă lectura Zi de primăvară
Femeia îmbrăcată curat, dar banal, prea banal, fără nimic special, salută zâmbind grupul elitei care așteaptă în fața școlii, să sune clopoțelul. O doamnă, bine îmbrăcată, în haine de firmă, care tocmai coborâse dintr-o mașina scumpă, o măsoară din cap până-n picioare, abținându-se cu greu să nu ridice și colțurile gurii, disprețuitor. Schițează un salut … Continuă lectura O poveste cu tâlc
Cele trei fetișcane chicoteau plimbându-se printre tarabele talciocului, ciripind ca niște păsărele primăvara, era prima oară când mergeau singure, fără părinți, la târgul din orașul ce era la nici 5 km distanță de satul pierdut între dealuri, unde copilăriseră. Aveau 14 ani și capul plin cu visuri și dorințe îndrăznețe. Toate trei erau frumoase, fiecare … Continuă lectura Lupul cu ochii de aur
În zilele-n care vin acasă de la copii, fac de toate: spăl, curăț, gătesc, merg la cumpărături, ies cu Max la plimbare, scriu, citesc, îmi vizitez prietenii, stau cu Adi și Sergiu în povești, să recuperăm ce n-am apucat să ne spunem, și-aș face și mai multe, de-aș putea. Nu m-am plâns niciodată de plictiseală, … Continuă lectura Din viața unei bunici _ fără plictiseală
M-a învățat nor' mea o rețetă de lasagna de să-ți bați puradeii, să-i urci în pod și să le mai iei și scara! Bine, știți că-i un fel de-a spune/scrie, sunt împotriva violenței de orice fel. Mari mâncători de lasagna n-aș putea zice că suntem, un singur fel mâncam cu plăcere până acum, o cumpăram … Continuă lectura Lasagna
Sunt o ființă complet neserioasă, imatură, și plictisită, care găsește niște subiecte absolut lipsite de interes. Nu știu cum se face, dar sunt atât de insipide, incolore și inodore încât sunt urmărită (pe Facebook) de peste 27 de mii de oameni, cu postări ce strâng mereu sute de aprecieri, zeci de distribuiri și comentarii. Și … Continuă lectura Subiecte absolut lipsite de interes
Acum doi ani scriam despre despuiatul cauzat de bufeuri. După cum vedeți și-n poze, încă mai fac asta, încă mă joc de-a „uite șalul, nu e șalul” dar mult, mult mai rar și nici atât de intens. Clar, mai am bufeuri, dar au scăzut în intensitate și număr. Noaptea nu mai am aproape defel, peste … Continuă lectura Bufeuri și menopauză
