Depresie II

Văd că se scrie mult despre depresie și multă lume-și dă cu părerea

(inclusiv io 😜) despre ce-ar fi bine să facem și ce nu, cum să scăpăm de ea și cum s-o vindecăm. Însă drept să vă spun când citesc îndemnuri la râs și voie bună chiar că-mi vine să râd! Cam amar, ce-i drept…

Păi când ești depresiv tocmai ăsta-i baiul, că nu-ți vine! Nici să râzi, nici să țopăi de bucurie și nici pozitiv nu ești! Din contra, nimic nu are sens, plângi întruna și singurul lucru care-ți vine este să te dai cu capul de toți pereții.

După cum am scris și-n primul articol despre depresie,

https://aurablupu.com/2018/01/06/depresia

concret ce poți face și ce te poate ajuta este să-ți schimbi stilul de viață. Să ieși din casă, să faci mișcare, să mănânci sănătos, să renunți la cafea, tutun, alcool, să te-apuci de yoga și de ce crezi și simți tu că poți face.

Însă… de unde găsești puterea să faci toate astea? Și cum??? Vedeți, tocmai asta-i problema unui depresiv, simte că nu poate face nimic, că nimic nu are sens.

Și tocmai de asta am și scris că-i necesar ajutorul celorlalți: al familiei, al prietenilor și-al cunoștințelor dar mai ales ajutor de specialitate! Singur nu-i poți face față și nu-i poți da de capăt!

Nu ieși la liman cu sfaturi. Nu te vindeci așteptând să treacă. Nu scapi de boală asta perfidă negând c-o ai.

Citește despre depresie tot ce-ți cade-n mână.  Informează-te. Discută cu cei care-au trecut deja prin depresie. Adună cât mai multe informații și adaptează-le la tine, la nevoile tale, la ceea ce simți TU că te-ar ajuta.

Degeaba-ți spun io să faci yoga dacă ție asta nu-ți spune nimic și-ai vrea de fapt să dansezi. Degeaba te trimit la înot dacă ție îți este frică de apă și ți-ar plăcea mult mai mult să joci badminton, de exemplu. Degeaba te trimit la munte dacă ție îți place la mare ș.a.m.d. Ați prins ideea?

ȘI du-te neapărat la un specialist.

Fără el io n-aș fi reușit. Pentru că pe lângă mișcare, alimentație sănătoasă, yoga etc. ai nevoie și de tratament. Depresia nu dispare doar pentru că așa vrem noi și mușchii noștri.

Dacă ar fi fost atât de simplu, atunci nimeni n-ar mai fi depresiv, nu?

Hai că v-am țucat!

Cu iubire,

Aura B. Lupu

Hamme,

06/02/2019.

depresie

7 gânduri despre „Depresie II

  1. Da, din păcate, sunt mulţi „specialişti” cărora din afară le pare o toană. Şi mai trist e că mulţi dintre cei aflaţi în situaţia asta ajung în contact cu ei prea uşor şi nu mai pot face deosebirea între o părere avizată şi una de… ţaţă. Ce bine-ar fi dacă s-ar putea face cumva o filtrare a informaţiilor şi ar rămâne numai cele cum e ta, de exemplu, sănătoasă, nu acuzatoare sau … de flori de măr.

    Apreciat de 2 persoane

  2. Depresia este boala anilor noștri. Înainte vreme se murea de boli pe care astăzi le găsim banale. Sau atât cât trăiau, le plângeai de milă. Vă închipuiți un astmatic de acum 50 de ani? Omul efectiv nu avea aer și îi ieșeau ochii din cap. Acum, un puff! și gata, E ca nou.
    Prin anii 70, puțini oameni aveau TV, de aceea seara primeam vizite uneori de la o vecină. Îi era drag să vadă minunățiile de acolo. Ziua săpa la colectiv, seara se bucura de o vorbă bună, de un teatru. Marțea era seara de teatru. Miercurea și sâmbăta se dădeau filme. La filme cineva trebuia să-i citească și era mai dificil. De aceea prefera teatrul. Cu distribuție românească. Îmi aduc aminte vorbele ei dintr-o seară. Fusese o piesă de Cehov și o fată tânără, îngrijit îmbrăcată, își frământa mâinile și pe o bucată mare de timp, s-a tot plâns că este nefericită. Tanti Ilinca a înțeles ce se vorbea acolo, că era pe românește, dar când s-a terminat piesa tot și-a exprimat o nedumerire: „De ce zicea maică, fata aia că e nefericită? N-o bătea nimeni, avea de toate…” Și pentru că nimeni dintre noi nu i-a dat răspunsul, tot ea și l-a dat cu voce tare în timp ce se încălța pe pragul de la ușă: „Eu zic că dacă ar fi muncit, n-ar mai fi avut timp să-și caute în coarne. Aia e!”
    Poate într-un fel, noi asta facem: Ne căutăm în coarne. Eu însumi am fost (și poate mai sunt încă) într-o stare de depresie. Adică am mers la psiholog și mi-a fost diagnosticată o formă de depresie majoră. Dar ce îmi generase mie problema era tocmai „depresiunea” financiară. Ședințele psihologice sunt și ele contra cost. Cum altfel? Și iată un cerc vicios. Dacă ai noroc de un duhovnic bun și el te poate ajuta. Gratuit. Dar nu este suficient nici cu una nici cu alta, trebuie să îndepărtezi problemele. Numai că sunt momente când problemele îți vin de te copleșesc, cum spunea și Aura. Și atunci vorbele de „întărire” sunt vax. Mai rău te înfurie.
    Am spus cândva, undeva… Chiar și scrisul este o formă de luptă. Te pui în alt plan. Părăsești câmpul opac și te ridici deasupra. Ai secundele acelea de respiro. Redevii obiectiv și îți spui: Hai că n-oi muri nici din asta. Câte au mai fost pe capul tău, oi trece și de asta. Cu ajutorul lui Dumnezeu! Semnul crucii și juuut, în pielea unui personaj, într-o lume unde poți avea controlul din nou.

    Apreciat de 2 persoane

    1. Ce mult apreciez confesiunea ta Condei! Și-ți mulțumesc din suflet tare-tare! Mie depresia a venit „la pachet” cu burn-out-ul, a și trecut odată cu el dar… tot împreună cu el revine și pleacă, îmi dă câte-o geană… Scrisul pe mine m-a ajutat CEL mai mult. Pentru mine este o terapie. Așa cum am scris și în carte, mi-a plăcut să scriu dintotdeauna. A fost felul meu de a-mi exprima emoțiile ce trebuiau ascunse și gândurile ce nu puteau fi rostite… Și uite, îți fac o confesiune, ceva ce n-am spus și scris până acum, m-am îmbolnăvit exact în perioada în care n-am mai scris… Calde îmbrățișări Costin. 💖💖💖

      Apreciat de 1 persoană

  3. A republicat asta pe Aura B. Lupu și a comentat:

    Văd că se scrie mult despre depresie și multă lume-și dă cu părerea

    (inclusiv io 😜) despre ce-ar fi bine să facem și ce nu, cum să scăpăm de ea și cum s-o vindecăm. Însă drept să vă spun când citesc îndemnuri la râs și voie bună chiar că-mi vine să râd! Cam amar, ce-i drept…

    Apreciat de 1 persoană

  4. Depresia mea a inceput cand am constatat ca foarte multi oameni mimeaza iubirea, compasiunea. Adica, vorbesc vorbe frumoase dar nu le aplica in planul fizic. Cei mai evoluati dintre noi incepem sa ne simtim rau in mediul contaminat in care traim si ne intristam.
    Evident, exista multe motive de tristete, dar in cazul meu tristetea vine din afara mea, dinspre natura si animalele agresate si dinspre copiii din ce in ce mai bolnavi si autisti. Vine si dinspre batranii frumosi si intelepti abandonati de copiii lor plecati la munca prin strainatațurile cele atragator poleite in sclipici de Las Vegas.
    Ies din depresie scriind, ca tine. Si plantand flori, copaci, facand experimente eco in gradina mea.
    De animale abandonate nu duc niciodata lipsa pentru ca oamenii au cateva sezoane de a le abandona. Imi trece tristetea ingrijindu-le si jucandu-ma cu ele. Dăruind vei dobindi😀😀.
    Avem printre noi multi copii din ” valurile” cristal, curcubeu, stelar…
    Unii suntem din valurile venite pe pamant ca sa le deschidem noi drumurile. Din pacate, multi sfarsesc bolnavi sau autisti. Oamenii din acest secol nu sunt pregatiti sa-i primeasca. Prefera sa mimeze iubirea, compasiunea si sa poarte măști.
    Se cheama ca mi-am construit mica mea lume sacra, departe de lumea dezlantuita a celor mai ” materialisti”.
    Sigur…manelele, urletele si injuraturile patrund uneori in paradisul meu, zgariindu-mi sufletul. Dupa care iar ma simt trista. Si din nou Mama Natura ma cheama spre ea ca sa ma vindece. Evident, nu gratuit. Trebuie sa muncesc, sa alin, sa mangai, sa repar atrocitatile facute de cărpănoșii ce otravesc totul, creand suferinte inimaginabile in lumea Vie din jurul nostru.
    Multe dintre depresii de acolo ne vin. Ni se intorc momentele cand nu am vrut sa vedem ce se intampla in jurul nostru si nu am luat atitudine.

    https://mariadakhel.blogspot.com/2011/03/karina-in-tara-mimilor.html?m=0

    Apreciat de 1 persoană

    1. Maria, îți mulțumesc pentru vizită și comentariu, dar să știi ca depresia mea a fost mult mai „lumească” și de la mine „zicere”, nimeni n-a fost vinovat decât io, pentru că ale mele au fost alegerile făcute. Bine, asa cum am scris în articol eram de fapt în burn-out care-a adus și depresia la pachet… Sănătate multă îți doresc și alegeri înțelepte! Calde îmbrățișări. ❤

      Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.