Trăirile Aurei

       Mă numesc Aura Lupu (născută Boroș), am terminat liceul de filologie-istorie „Ady Șincai” din Cluj-Napoca, promoția 1988-1989, am absolvit cursurile școlii de masaj și reflexologie din Belgia – PCVO Scheldeland (2013-2014) – iar în 2018 cursurile de Practitioner Coach ale Academiei Române de Coaching. Sunt o mamă mândră și-o nevastă fericită.
      Cariera mea într-ale scrisului („fircălitului”, cum îmi place mie s-o spun) n-are vechime, am început să public din noiembrie 2017 pe blogul  Aura B. Lupu iar din februarie 2018 pe https://aurablupu.com/
      Mi-a plăcut să scriu dintotdeauna, a fost felul meu de-a exprima emoțiile ce trebuiau ascunse și gândurile ce nu puteau fi rostite.
      Visul meu de când eram copil a fost să scriu o carte. S-o țin în mâini, să miroasă a nou, a proaspăt tipărit; a cerneală abia uscată. Vis care-a devenit realitate în 18 mai 2018, la 6 luni de când am (re)început să scriu, când a ieșit de sub tipar cartea „Trăirile Aurei”. În februarie 2020 am publicat al doilea volum, iar în octombrie 2020 volumul I este revizuit, reeditat și apare pe site-ul editurii Libris-Creator, alături de al doilea. Ambele volume le găsiți aici
      Am participat și la doua antologii, Vara Cuvântului și Iarna Cuvântului, apărute la editura ECreator.
      Cine vrea să știe mai multe despre mine, poate afla și din interviurile pe care le-am acordat revistei „Viitorul României”:
la vorbele de suflet ale Cristinei Apostol,

Autoarea Aura B. Lupu într-o încursiune de amintiri!

la o „ceașcă” de carte cu Naty Budu-Grati: https://shereading.art.blog/2020/07/12/aura-b-lupu/

și din cel pentru Căsuța unui melc, a lui Anaphielle:

Aura B. Lupu – Scrisul din suflet

      Am scris (re)început pentru că mai bine de 10 ani n-am mai scris. De ce? Pentru că înainte, când scriam în jurnalele mele, o făceam cu ură, cu îndârjire, cu patos și încrâncenare. Cinci ani jurnalele mele fuseseră singura modalitate prin care-mi revărsam frustrările, neputințele, umilințele, durerile, zbaterile. Dar acum am înțeles ca toată suferința, toate lacrimile și zbaterile n-au fost în zadar. Împărtășind din experiența și încercările mele, știu – și simt – că o să ajut și alte suflete. Bucuria mea este că am reușit să scriu din nou. Că am depășit blocajul. Că mi-am regăsit vocea. Că mi-am găsit harul. Mai am momente când plâng scriind. Dar de cele mai multe ori e de bucurie. Că pot manifesta ceea ce simt. Că pot împărtăși ceea ce gândesc. Și, mai ales, că pot exprima ceea ce sunt: eu. Și atât.
Cu drag și cu iubire,
un suflet.

3 gânduri despre „Trăirile Aurei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.