„Răsar,
Mă-nalț,
Cobor
Și-apoi dispar,
Și-apusul meu e totuși răsărit…”
Minulescu a spus-o atât de frumos!
În orice coborâre există și-o urcare.
În orice-apus, apare-un răsărit.
În orice durere e și o bucurie.
Și-n orice om găsim de toate: apus și răsărit, durere cu bucurie, urcușuri și coborâșuri.
De toate-amestecate.
Ce iese însă după „amestecare” este important.
Și prețios.
Ne definește. Ne „unicizează”.
Ne face ceea ce suntem.
Strălucim, iluminăm, devenim faruri sau lanterne-n noapte.
Sau dispărem în întuneric și ne abandonam lui.
De noi depinde.
E decizia noastră.
Și totuși… ce-o să hotărâm?
Apunem?
Sau totuși răsărim?

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu

26/09/2018

Donație

Vă place ceea ce citiți? Aici puteți sprijini autoarea. Mulțam fain!

€10,00