Negativ

Marți seara feciorul meu cel mare a apărut pe neașteptate acasă, de la serviciu, era în tura de după-masă și-ar fi trebuit să vină abia după zece, dar l-au trimis acasă, direct, pe la șase, după ce s-a aflat că un coleg de-al lui a fost testat pozitiv.

Nici numele nu vreau să îl mai pomenesc virusului ăsta nenorocit, nici măcar în forma de alint pe care mulți o folosesc, nici glume sau exagerări nu mă interesează să fac, nici dezbatere pro sau contra, mi s-a acrit de el și de toată tărășenia asta iscată, că e – că nu-i real, că-i bai – ba nu-i, că doar se exagerează, că-i oculta mondială în spatele lui, bla, bla, bla. Uite că realitatea vine și te lovește-n moalele capului și te face ea să-l pomenești.

Pe Sergiu l-au expediat acasă, cu sarcina precisă să-și facă și el testul. Și l-a făcut, după ce a vorbit cu medicul de familie, care a sunat la nu știu care centru, să-i facă programare etc. E o procedură care trebuie urmată și credeți-mă, preferam să nu o știu! Adineauri am aflat că-i negativ. Să vă mai spun cât de ușurați am fost? Chiar dacă ne tot spuneam că Sergiu n-avea cum să fie altfel decât negativ, nu avea niciun simptom, că a fost în concediu zece zile și abia de luni s-a întors la muncă, vă dați seama că nu poți să nu fi îngrijorat.

Nu vă doresc să treceți prin așa ceva, am mai scris io că nu pentru mine îmi este teamă ci mai ales pentru cei dragi. Nu încerc să conving sau să combat pe nimeni, e irelevant. Știți însă ce e relevant? Să stai o zi și-o noapte așteptând un răspuns. Cât de tare și de puternic ai fi, când e vorba de copilul tău, cedezi. Mi-am umplut timpul curățând cu sârg și făcând lună și bec în curte, spălând geamuri și pereți, frecând pe jos, scriind pagini întregi despre Emily Bronte (cred că e singurul meu articol cu atâtea cuvinte) certându-mă cu Adi, făcând orice altceva, doar să-mi abat gândurile.

Mulțumesc lui Dumnezeu că-i bine!

Dar nu pot să nu mă gândesc la cei ce nu-s…

Cu drag și cu iubire,

Aura.

30/07/2020

 

10 gânduri despre „Negativ

  1. Tristul adevăr, Aura… Inimile mari suferă întotdeauna mai mult!
    Empatizez cu tine, deși nicidecum nu agreez șmotrul. Dacă stau să mă gândesc, nici descărcarea pe bietul soț nu mi se pare o idee tocmai grozavă… Dar ca și Adi, nu-mi bat mintea să înțeleg mintea unei femei, care le face pe toate din dragoste 🙂
    Hai să vedem totul acum într-o lumină mai bună (scrisesem pozitivă, dar am înlocuit cuvântul 🙂 ) Sergiu e bine, voi sunteți bine și să ne ajute Dumnezeu de a rămâne cu toții așa! Pe mine veștile rele mă îmbolnăvesc înainte de „ăla” propriu-zis.
    Și apropo, mi-a plăcut ce ai scris despre surorile Bronte. Un destin nefericit…S-au ridicat ca niște nuferi frumoși din mocirla vieții lor necăjite. Un bun exemplu pentru noi de a sta cu frunțile înălțate spre razele soarelui. Atâta cât ni-l permite Dumnezeu, desigur!

    Apreciat de 3 persoane

    1. Mulțumesc frumos, Condei! Așa e, așteptarea a fost tare grea, iar Adi a înțeles, eram toți cu nervii întinși la maxim, ca noroc că ne trece repede la amândoi. Bine c-a trecut, cu bine, restul om vedea, să ferească Dumnezeu pe toată lumea și se rămânem sănătoși!
      Mă bucur tare că ți-a plăcut, articolul, aș fi vrut să scriu și mai mult, cum a ajuns fratele bețiv, cum s-a îndrăgostit Charlotte de profesorul ei etc., dar oricum m-am întins prea mult. Și da, surorile Bronte sunt un exemplu, pentru mulți dintre noi.
      🙏💙

      Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.