Semne. Energii. Zăpăceala și-ncâlceala gândurilor, revenirea-n matcă, recalibrarea e simplă tare. Doar că uneori uităm…

Întoarcerea la simplitate. În natură. Pe mal de apă. Rugăndu-ne fiecare, așa cum știm…

Și mulțumind celor care ne-au scos afară, ne-au dat imboldul să ieșim.

Când mi-e mintea prea plină, când simt că nu mai pot, că mi-a ajuns nimicnicia și răutatea la os, ies afară. Vrei, nu vrei, de răutate și invidie te molipsești. Și-atunci, să te scuturi de ele, să scapi de orice greutate, energie negativă, care de fapt nici nu-ți aparține, e bine, cel mai bine, să ieși afară, în natură. Să te eliberezi.

Și semnele nu-ntârzie s-apară, c-ai făcut exact ce trebuia.

O cruce, niște libelule, un soare, niște nori speciali…

Un vât ce te-nsoțește, care-ți șoptește și-ți dă ghes, avânt…

Frunze colorate, iarba (încă) verde, pădurea foșnind, trosnind…

Da. Afară, în natură, bateriile ți se încarcă cel mai repede.

Doar să nu uiți, un amănunt: să mai și ieși!😁

Cu drag și cu iubire,

Aura.

24/10/2019