Sunt în autobuz, mă-ntorc de la revalidație (recuperare, adică, un alt cuvânt flamand românizat 🤣 ). Obosită, dar plăcut obosită, zgribulită de la vremea urâtă de-afară, mă așez repede pe scaunul gol. Umărul mă sâcâie un pic, două ore de exerciții și terapie se simt, sunt însă bucuroasă că în fiecare săptămână se vede progresul treptat. Telefonul îmi bâzâie în buzunar, mă uit pe ecran și încep să râd. Lumea mă privește mirată, dar nu pot să mă abțin. Ce să-i faci, asta e, mai primești și recenzii negative. Da’ ce le iubesc! 🤣💖

„Luca:
– Mama, ce citesti acolo?
– Cartea Aurei.
– Ea a scris-o? Wow, ce deșteaptă e! Și eu vreau s-o citesc. Dar mama, nu are poze… Așa e ușor să scrii!”
🤣🤣🤣

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
14/01/2023