Împărătesei celei alese mai înainte de veci, Împărătesei celei mai înalte decât toată făptura cerului și a pământului, care a venit oarecând la rugăciune în biserica cea din Vlaherne și se ruga pentru cei din întuneric, acesteia și noi, cu credință și cu umilință, îi serbăm Acoperământul ei cel luminos. Iar tu, ceea ce ai…

Ruta mea obișnuită spre serviciu s-a schimbat. O bucată de drum e închisă, se construiește iar ceva, nu-mi bat capul să aflu în avans ce, o să văd oricum când va fi gata. Trebuie să ocolesc și să merg pe o deviere de drum, nu-i mare diferență, doar alăturarea, pe o mică porțiune, cu traficul…

1. 2. 3… 3 secunde. Atât. Nu mai mult. Doar 3 afurisite de secunde. Să gândești în avans. Și e destul. Să preîntâmpini un accident. Să salvezi niște vieți. Ce-i atât de greu, oare? Cu Adi cred că și ăsta-i un motiv pentru care ne înțelegem bine, pentru că facem asta. Poate că la începutul…

Știti cum e calciu efervescent? Era, pentru mine, copil fiind, o bucurie. Cu barba sprijinită pe palme, cu ochii maaari, uimiți, urmăream de-a dreptul fascinată dansul bulelor în pahar, întrebându-mă cum poate o tabletă atât de mică, pusă într-un pahar cu apă rece, proaspăt adusă de la fântâna lui tanti Olga de peste drum, să…

Mama naibii de treabă! Ce mi s-a acrit de vreme, de Belgia, de toți! Nu plec bine de-acasă că deja urechile îmi vâjâie de la vânt. Și ce vânt! Trece ca prin vată, până la pielicică. Simt cum îmi șiroiește apa pe spate și, în același timp, tremur de frig. Bițigla mai că nu nechează…

Îmi place de tine, hazbănt. Dacă nu te-aș cunoaște, aș vrea să te cunosc. Dacă nu te-aș fi întâlnit, mi-aș dori să te întâlnesc. Și dacă nu te-aș iubi, m-aș îndrăgosti de tine. Iar și iar. La nesfârșit. Nu pentru că ești #celmaifrumosbărbat din lume, nici pentru că ești #celmaitandrușigrijuliu, ci pentru că ești #celmaibunom…

Egoismul, rapacitatea, ahtiala asta după averi, după material, după îmbogățiri peste noapte și călcatul peste cadavre, doar ca să-și vadă punga plină și contul burdușit, o să le pună capac, odată și-odată, să știți! Mi-am promis să nu mă mai strofoc, implic, și nici să nu mă mai uit la reportaje și știri care-mi urcă…

Într-o zi atât de semnificativă, în care doi grei se întâlnesc pe cer (Jupiter cu Uranus), am stat în natură. De câteva zile, de fapt, mi-am făcut timp pentru mine și sufletul meu. Toată lumea a scris, a vorbit despre întâlnirea lor. Conjuncția lor rară, în semnul Taurului, a mai fost acum 83 de ani,…

Mi s-a reproșat că în ultima vreme, mai mereu, scriu neprofesionist și îndepărtez cititorii, că-i totul mult prea dark, descurajant, trist și deprimant. Și-apoi a venit și întrebarea de baraj. Că de ce. A fost un impuls care m-a făcut să scriu ce-am scris ieri, recunosc. Am luat azi la rând postările mele mai vechi…

Când și ei i s-a pus diagnosticul ăla pe care nici să-l scriu sau să-l pronunț nu vreau, am înmărmurit. Am intrat într-o amorțeală de neclintit. Nu mă mai simt. Și nici nu vreau. Pentru că dacă m-aș lasă să simt, m-aș tăvăli pe jos de durere, aș sparge tot și mi-aș smulge părul. Aș…

Mă uit la ghemotocul meu de blană, îl mângâi și mă întreb: cum să abandonezi un suflețel ca el? Cum să te debarasezi de niște pui, să-i lași să moară într-o pungă? Cum să te muți și să-l lași pe câinele credincios, ce ți-a fost alături ani, pe stradă? Cum să renunți la un cățel…

M-ai păcălit, viață! M-ai încercat, m-ai testat, m-ai întors pe toate părțile, m-ai scuturat și m-ai molfăit între fălcile tale, m-ai înghițit și m-ai scuipat stoarsă de vlagă și de puteri, lipsită de speranță, în disperare, fără gust, anostă, fadă. M-ai lăsat să cred că totul e despre luptă, suferință, zbatere, dureri. Mi-ai șters culorile.…

Mi s-a umplut sufletul de bucurie când am găsit capela plină ochi. E prima oară când o găsesc așa, am stat afară, nu mai era niciun loc, dar nu m-a deranjat. La catolici e Săptămâna Mare. N-am înțeles niciodată de ce nu sărbătorim și Paștele împreună, așa cum sărbătorim Crăciunul, are de-a face cu calendarele…

Un soare orb se ivește timid printre norii groși. Măcar frigul s-a îndulcit puțin, nu mai e doar 1 grad, ca dimineață. Cele mai multe magnolii s-au scuturat, covorul petalelor căzute mă întristează, n-am apucat să mă bucur de ele. Imboldul stringent de-a fugi departe, în lume, mă agasează. Pedalez. Fuga n-a rezolvat nicio problemă,…

Mă uit la videoclipul cu Kate Middleton și mă cutremur. Aveam o bănuială, un presentiment, dar ziceam că nu, nu se poate, sunt io subiectivă, sunt doar niște cuvinte ce mă bântuie. Pentru că am impresia că le aud peste tot, mereu, în ultimul timp. V-am scris, sunt cuvintele care pe mine m-au speriat dintotdeauna…

Și veștile proaste continuă… Nu prea am ce să vă scriu, decât că, dacă vreți și puteți, dați, vă rog, o mână de ajutor. E vărul meu. Vă mulțumesc. „Bună Aura, am fost azi personal la Tavi, una este să vezi poze, alta este să vezi cu ochii tăi munca de o viață a cuiva…

Da, da, să le fie de bine, puii lu’ mama, îți zici, învârtind de zor în oale. Amesteci, toci, călești, întorci. Manevrezi oale și tigăi cu măiestrie, de parcă ești „chef du chef”. Tu, care ziceai că nu-ți place să gătești, o faci acum cu dragoste. Pui un strop de inimă. Adaugi un zâmbet. Dregi…

În ultimele șase luni mă simt ca într-un montagnes russes. Ba sus, ba jos. Ba frig, ba cald. Ba într-o căldură îngrozitoare, în deșert, alergând disperată după o Fata Morgana la care numai nu mai ajung (ce joc de cuvinte mișto, nu-i așa? ), ba în nordul-nordului, în frig extrem și întuneric. Mai văd, când…

Flori, multe flori. Culori, multe culori. Stări. Multe stări. Și miros de primăvară. În câteva zile au explodat magnoliile. Fără să vrei, zâmbești. E multă frumusețe-n jur, n-ai cum altfel. În ciuda problemelor, natura-și vede de treabă. Ieșind din casă, eram plină de furie, de nervi. Mă simt ca o oală sub presiune, mereu gata…

Câteodată sufletul mi-e plumb. Atât de greu încât mă trage-n jos. Mă întreb uneori cum de mai pot să funcționez normal. Să mănânc, să dorm, să muncesc, să râd… Mă privesc din afară, io, pe mine, și mă uit ca la o străină, nu mă recunosc. Mă întreb cât și câte mai pot duce. Și,…

La 2 ore și un pic, e un loc unde mă simt ca-n România. Cu dealuri, păduri, cascade, e o cu totul altă priveliște decât întinderea de aici, ca-n palmă, unde locuim. Belgienii zic cu mândrie că se duc „la munte”, e mult spus, vârful Munților Ardeni e de-un amărât 694 m față de cei…

Cu cât caut mai mult, cu-atât mă simt mai dezamăgită. Cu cât încerc să înțeleg mai bine cum și de ce, cu atât mă zăpăcesc mai tare. Cu cât cred că pricep mai multe, cu-atât îmi dau seama că nu știu nimic. Cu câtă îndârjire vreau să descopăr, să aprofundez, mă pierd, mă adâncesc în…

Scriam ieri, de mărțișor, cu un pic de supărare, de soare, ciripit de păsărele și vreme bună. Despre lipsa lor, mai exact. Eram ușor tristă, recunosc. Simbolic, de mărțișor, în prima zi de primăvară, ar fi trebui să fie o zi frumoasă, nu? Și…Cineva, acolo sus, mă iubește. Pentru că azi, deși s-a anunțat ploaie…

Verdele este culoarea mea preferată. Aștept verdele primăverii cu nerăbdare. Iar pe soare, chiar și cu dinți, îl doresc cu ardoare. Mă uit pe fereastră și-mi vine să mă ascund sub plapumă. Deschid laptopul și găsesc mesajele voastre. A, e 1 martie? După vreme n-aș fi zis, e prea trist și mohorât afară. Sorb din…

„Nu te justifica. Nu fi supărată. E sub demnitatea ta. Nu pune la suflet. Nu merită. Nu-ți face probleme.” Citind toate astea, rânjesc. Ca pisica la oala cu smântână. Oameni buni, io știu că voi sunteți drăguți și vreți să mă încurajați și să mă susțineți, și vă mulțumesc din suflet pentru asta. Dar mai…

Nu mă prea amuză unele cerințe. Nici nu mă onorează defel. Ba mă chiar scot din sărite, pentru că au o doză de nesimțire si obrăznicie care mă irită teribil. Nu prea înțeleg cum ajungi să ceri cuiva, ceva gratis, doar așa, c-ai auzit tu cum că-s mărinimoasă. Oi fi, da’ cu cine vreau io.…

Hai să lămurim ceva. Nu-l mai urăsc pe ex, dar nici pe mine, cum am făcut-o multă vreme. Am scris despre asta https://aurablupu.com/2020/08/04/ Exul e un subiect, pentru mine, închis. La fel ca ușa spre trecutul acela dureros. O redeschid doar când văd suferință asemănătoare, pentru că empatizez. Trecând prin abuz, știu ce mult înseamnă…

Știam că nu-i o idee bună să-mi fac cont pe TikTok, dar am vrut să nu mă las mai prejos, să mă număr și io printre ăștia mai tinerei, nu doar cu anticii, pardon, maturii și înțelepții de pe feisbuc. Eh, uite acu’ belea, dau peste rețete pe care musai, da’ musai să le încerc.…

Azi, nu-mi spune adevărul. Minte-mă frumos. Spune-mi că totul este bine, că există unicorni și miracolele se petrec la fiecare pas. Azi, ascunde-mi adevărul. Minte-mă frumos. Sune-mi că nu există durere și suferință, că cerul este roz și viața e ca-n povești. Azi, nu-mi spune adevărul. Lasă-mă să visez frumos, să cred că lumea-i bună,…

Am dormit 12 ore. 12!!! Cred că n-am mai dormit atâta niciodată. Seara cad lată de oboseală, simt efectiv cum bateriile-mi pâlpâie, epuizate. Mai ales după multiplele reprize de bufeuri și crize acute, atunci când durerea dispare, adorm instant. Când mama îmi zicea că, de la o vârstă, simți efectiv cum te lasă puterile și…

După ce curăț nisipul de ceara scursă de la lumânări, mă aplec să mătur praful și frunzele strânse-n micuța capelă. Gâfâi. Măicuța Domnului mă privește blând. Pereții-s stropiți cu noroi, o mașină probabil a trecut prea aproape și-a murdărit-o. Suspin. Ce ușor e să murdărim, să aruncăm cu noroi, nepăsători și aroganți și să nu…

Chiar dacă mă simt ca o cloșcă pe ouă, dispariția durerii, în nicio jumătate de oră, e tot ce contează. Descoperirea pernuței minune, Kersepitje – Kersenpitkussen, m-a salvat de durere de multe ori. Când săgeți otrăvite-mi trec prin mijloc, radiind spre rinichi și ceafa mi se înțepenește, mulțumesc că am dat de banalii sâmburi de…

Stau cu geamul deschis, bufeurile mă fac să mă simt ca o oală sub presiune, fierbând în suc propriu, la foc mic. Luna nu mai e chiar plină și, chiar dacă-i spre miezul nopții, mașinile circulă cu îndârjire. Pentru că-i concurs de fițălit* la noi în sat, de vreo trei zile e agitație mare. Doi…

N-am pretenții. Nici mici, nici mari. Am învățat să nu mai aștept și să nu mai cer nimic, de la nimeni. Mi-e bine așa. Sunt perfect ok cu asta. Cine mă vrea, mă caută. Cine mă dorește, știe unde să mă găsească. Cine vrea să mă cunoască, mă citește. La propriu și la figurat. Scriu…

Zâmbesc din senin. Nodul din piept a dispărut. Durerea parcă a luat-o cineva cu mâna. Frigul mușcător a fost înlocuit de-o adiere mai blândă. Azi-noapte m-a înnebunit zgomotul unei cutii purtată în sus și-n jos pe stradă de vântul turbat, zdrăngănind și scrâșnind pe asfalt. Am reușit să adorm într-un târziu, de câteva ori mi-a…

Stau în fața porții școlii, e frig, îmi adâncesc mâinile în buzunare și-mi trag gluga pe cap. În loc să stau cu ochii-n ecranul telefonului, îmi place să observ. Nici de data asta nu-s dezamăgită, o pasăre mică, neagră, cu ciocul galben, ciugulește dintre frunze. Când mă vede, se oprește și mă studiază atent. Decide…