Centenar

„Dor” câte înțelesuri are? Că te doare. Ce? Dorul… Este o dimineață ploioasă din noiembrie. N-am dreptul să mă căinez, a fost o toamnă frumoasă, de poveste, caldă și uscată (ceea ce pentru Belgia e de-a dreptul extraordinar), însă dorului nu-i prea pasă de asta. El vine și te lovește. Și nu ai ce face. Decât să suporți. M-aș cuibări în brațe la mama. Și la tata. Și-aș plânge în hohote, ca un copil, până când dorul ăsta ar trece. Și le-aș spune cât de mult îi iubesc. M-aș duce în România. S-o văd cât de frumoasă-i acum, toamna asta. Cât de frumoase-i sunt pădurile. Și aș privi-o până m-ar durea ochii, iar dorul mi-ar trece. Și i-aș șopti, în adâncul pădurilor, în șuierul vântului, în foșnetul frunzelor, cât de mult o iubesc. M-aș plimba pe străzi și-aș zâmbi românilor de care-mi este dor. Români care simt românește. Nu doar care declară că sunt. Români care-n fiecare bătaie de inimă, știu. Știu ce înseamnă un Vuia. Brâncuși. Enescu. Coșbuc… Care tresaltă atunci când aud apele repezi curgând… Care mănâncă și plâng… Pentru care un car cu boi e o imagine sfântă. O țărăncuță e o icoană. Iar o baladă le-aduce lacrimi în ochi… Români care-și amintesc ce au făcut Ștefan. Mihai. Vlad. Mircea. Horea și Iancu… Decebal și Traian. M-aș duce în Deltă. Pe Dunărea albastră, în vals… Apoi sus. Cu 2544 de pași mai aproape de cer… La Crucea Eroilor Neamului. La Sfinx și la Babele. Și-aș număra stelele căzătoare. Și mi-aș pune dorințe. De neam. La „Templul dorințelor” din Șinca Veche. Și Sarmisegetusa. În Bucovina. La Putna – mormânt de-nchinat. La Voroneț, albastru și sfânt. La teiul din Iași, în Copou. Și-aș căuta mărul și puii de aur. Și-o cloșcă. O Ană-ntr-un zid. Și-un meșter Manole. Și-o mănăstire… O Curte de Argeș… Apoi m-aș duce la o coloană infinită și-o masă tăcută. Și-o poartă plină de sărutări. La Peleș – regesc. La turnul cu ceas și păpuși. Cetăți. Castele. Morminte. Magie. Istorie. Dor. De român. Și de neam… De-o Mare Unire. De-o 100 de ani. Centenar. Să nu uiți, Darie… Și Moromete. Și Cuza. Și Preda. Și Creangă. Și Eminescu. Și toți. Care-au fost. Și mai sînt (nu sunt, ci SÎNT) încă

ROMÂNI.

Cu drag și cu dor,

un român.

Aura B. Lupu

Hamme,

12.11.2018

Fragment din #TrăirileAurei; ambele volume le găsiți pe site-ul editurii Libris.

Mulțumesc.

https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Aura+B.+Lupu

7 gânduri despre „Centenar

  1. Când mi se face atât de dor, cam la două luni o dată, îmi pun Balada lui Ciprian Porumbescu.
    Și atunci chiar mă desfac în bucăți, dar până la urmă îmi e bine. Am.. avem nevoie de acest dor. Fără el ce am fi? Sau mai bine zis, cine am fi?

    Apreciat de 1 persoană

  2. Dorul il topesti in contemplarea lui Dumnezeu. Dorul il lasi de unde a pornit. Intr o icoana,intr o rugaciune,intr o spovedanie. Duci dorul Acasa,la Tata si la Mama. Si trece. Duci dorul de unde a pornit. Si trece. Ca tot ce i trecator si efemer. E…”simplu”

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.