Nu ne văităm, nu ne plângem de milă și nu cerșim atenție. Nu ne afișăm dorul și durerea de-a fi departe de țară ca să fim compătimiți. Nu asta era ideea. Era o relatare și o simplă constatare a unei stări de fapt.
Unii au înțeles-o, alții ba.
Musai să scriu asta pentru că un nene mi-a comentat la articolul: https://aurablupu.com/2017/11/13/sss/
următoarele:
„De ce stai acolo dacă te plângi, ca să realizezi ceva, faci sacrificii, nu vă mai căiți atât, nu va veni nimeni să ceară nimic de la voi..!”
Chiar? No du-te nu mai spune!
Să fac o estimare a banilor pe care-i trimit românii din străinătate în țară, ca să se vadă cam ce valoare are „nimicul” ăsta?
Ni, citește-aici:
„Potrivit datelor Băncii Mondiale, în cei 11 ani de când România a devenit membră a Uniunii Europene, remitențele emigranților români, adică sumele de bani trimise acasă prin intermediul băncilor sau al sistemelor de transfer s-au ridicat la 24,5 miliarde de dolari.”
MILIARDE, da?
Și bineînțeles că suma reală este mult mai mare, că-n asta nu intră și banii cash!
Să număr câte pachete pleacă acum, înainte de sărbători în țară? Câte guri hrănesc? Câți copii îmbracă? Câte medicamente cumpără?
Și oare de ce? Pentru că „realizatul” nostru de aici implică și realizarea celor rămași acasă. Pentru că ne pasă, pentru că ne este dor și pentru că ne doare!
Sacrificiile le-am făcut NOI, AICI, dar beneficiile le-am împărțit cu toți!
Și asta-i partea ce nu vă place s-o auziți, nu?
Preferați să vă închipuiți că aici totul e bine, că am cules banii din pom și covrigii de pe cozile câinilor, că banii-i câștigăm atât de ușor încât ne permitem să-i dăm așa, fără să ne uităm la ei și fără să ne pese. Iar voi să-i luați ca și cum vi se cuvin!
Nene, am o veste pentru tine, NU vi se cuvin.
Nu-i meritați. Și sunteți ipocriți! Ne vreți banii da’ să știți prețul pe care l-am plătit, nu.
Și mai am o veste, ba uite c-o să spun în continuare prețul pe care l-am plătit și încă îl plătim. Iar cine nu vrea să audă, să-și bage vată în urechi sau să-și ascundă capul în nisip.
Nu mă plâng și nu mă căinez, eu doar constat și relatez.
Și între timp o să-ți mai spun o vorbă de-a lui bunicu’, când se enerva:
Ia du-te și bate-ți cosa!
Aura B. Lupu
17/12/2018
Hamme.
Aura B. Lupu 
Eu nu fac așa diferențierea… Nu mă gândesc la un NOI care suntem cei plecați și un EI care au rămas acasă. Noi suntem aceiași, aici și pretutindeni. Suntem români care iubim pe români și mă bucur că putem, cât putem, să ajutăm. Dar suntem niște noi, care simțim corect și sunt niște ei, care sunt atât de egoiști încât nu pot simți decât propriile stări și acelea strict fiziologice. Când un astfel de nenic se bagă în seamă, e foarte bun îndemnul bunicului:
– Ia du-te și bate-ți cosa!
O să țin minte vorba asta…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
❤ ❤ ❤
ApreciazăApreciază
A republicat asta pe Aura B. Lupu și a comentat:
Musai să scriu asta pentru că un nene mi-a comentat la postarea cu „Șşş…” următoarele:
„De ce stai acolo dacă te plângi, ca să realizezi ceva, faci sacrificii, nu vă mai căiți atât, nu va veni nimeni să ceară nimic de la voi..!”
Chiar? No du-te nu mai spune!
Să fac o estimare a banilor pe care-i trimit românii din străinătate în țară, ca să se vadă cam ce valoare are „nimicul” ăsta?
Ni, citește-aici:
ApreciazăApreciat de 1 persoană