Lady Di

Am văzut pe National Geographic un film documentar despre prințesa Diana. Știam povestea despre viața ei mult prea scurtă, simpatizasem cu ea când a divorțat de prințul Charles și n-am înțeles niciodată cum mama-sărăciei presa și televiziunea îl descriau ca un bărbat frumos, io-i vedeam doar fața ascuțită, urechile clăpăuge, nasul strâmb și freza ridicolă. N-am înțeles nici cum o fată de 19 ani, frumoasă foc și deșteaptă s-ar fi putut vreodată îndrăgosti de el. Dar acum, văzând documentarul, ce m-a zăpăcit și mai tare sunt declarațiile ei, cât de tare suferea că ăla o respingea și se ducea-n brațele Camillei.

Hăituită, discreditată, neluată-n seamă de bărbatul ei, înșelată, depresivă și bulimică, suferindă, hărțuită de paparazzi și de presă, a divorțat, iar când în sfârșit se părea că începea și ea să fie fericită, a murit într-un accident cumplit.

Ce-i remarcabil, ce m-a făcut să scriu, e felul în care și-a transformat suferința în iubire, dăruire, candoare și bunătate pentru semenii ei, cum a știut s-o recunoască-n alții și astfel, știind-o până-n străfunduri – suferința și durerea – să poată să-i ajute pe ceilalți.

Câți au plâns-o, câți au regretat-o, câți o mai păstrează-n sufletele lor, sunt mulți, cu siguranță.

Pe 1 iulie ar fi împlinit 59 de ani. Cât bine ar mai fi putut face femeia asta remarcabilă!

Din orice suferință mare ia naștere ceva extrem de bun. Din suferința unei fete, mult prea naivă, mult prea firavă, a luat naștere o adevărată prințesă: Lady Di – prințesa inimilor noastre. Ea, a cărei inimă era sfâșiată, știa cel mai bine să aline, să mângâie, să ajute.

Cea mai sfâșietoare imagine cu ea, care-mi rămâne în minte, nu-i când o podidește plânsul în fața camerelor, nici cu ochii încărcați de tristețe în timpul unui interviu, ci imaginea cu ea, singură-singurică, pe bancă, în față la Taj Mahal.

Poți să ai lumea întreagă la picioare.

Când nu ai dragostea celui iubit, nu ai nimic.

Cu drag și cu iubire,

Aura.

28/06/2020

23 de gânduri despre „Lady Di

  1. A fost o femeie extraordinară și o persoană cu demnitate, cu coloană vertebrală! A reușit să rămână Ea în pofida tuturor împrejurărilor. Am văzut mai multe documentare despre ea ( mai multe în rusă) și am ajuns la concluzia că noi, femeile suntem aceleași în ce privește sentimentele, emoțiile, viața personală. Statutul social, studiile, intelectualitatea, inteligența nu prea au mare influență atunci când e vorba de iubire.
    A fost o femeie ca toate femeile cu defectele și calitățile sale. Pur și simplu nu s-a căsătorit reușit, nu a avut alături bărbatul care ar fi putut să îi ofere fericirea. Aparența de ,,poveste regală ” e zero pe lângă adevărata fericire femeiască.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Am avut ocazia sa-l cunosc pe printul Charles sa sa il observ aproape o zi intreagă. Pe mine unul m-a impresionat prin simplitate, si elegantă dar o eleganta de bun simț!
    In privinta printesei se zice ca „despre morti numai de bine”. E greu! Pentru mine, ca mama a fost „tavalită” cam de prea mulți de la grăjdari la arabi, in prea scurt timp!

    Apreciază

      1. Defel! Ioane, habar n-avem ce-au făcut părinții sau bunicii noștri, înainte să venim noi pe lumea asta. Știm faptele bune, că au fost părinți buni care-au muncit să avem ce ne trebuie în farfurie, ce îmbrăca și unde dormi. „Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei.” parcă scrie-n Sfânta Evanghelie. O prostituată care își îngrijește copilul și-l iubește din tot sufletul ei, are respectul meu, nu o femeie care a cunoscut doar un bărbat dar își abandonează copilul sau îl abuzează! La fel și Diana, pentru mine contează binele rămas în urma ei, faptul c-a ajutat foarte mult pe cei nevoiași și oropsiți, c-a alinat pe cei bolnavi și-a hrănit pe cei flămânzi. A fost un om care-a făcut mult bine, nu-mi permit s-o judec pentru ce a făcut în pat. Ce face în pat fiecare, e strict treaba lui, de asta se numește viață privată.

        Apreciat de 1 persoană

      2. Cand ramane privată! Ca printesa nu ramane! Eu nu o acuz de nimic ca nu imi era mie datoare cu ceva🤣dar ma deranjaza cand este pusa pe un piedestal altaturi de Maica Tereza! Si inca odata te rog sa-mi spui daca ti-ar fi placut o astfel de mama?

        Apreciază

    1. Ți-am răspuns dar n-ai citit, defel nu m-ar deranja, ba chiar aș fi mândră, să fiu soră cu prințul William și Henry? Cine n-ar vrea? Da, îi deranjează și pe ei de nu mai pot, nu-i vezi? Tare le mai pasă de părerea lumii, cum la fel îmi pasă și mie, de altfel. Se vede în orice declarație a lor cât de mult au iubit-o și de fiecare dată nu ezită să spună ce mamă extraordinară a fost. Cât despre Maica Tereza, n-a refuzat s-o întâlnească pe prea tăvălita Lady Di, după cum te-ai exprimat atât de plastic în primul comentariu. Dacă ăsta-i singurul criteriu după care vrei s-o judeci, treaba ta. Io, așa cum am scris mai sus, nu-mi permit.

      Apreciază

      1. Ce dragute sunteti voi femeile! Niciodata nu raspundeti direct pe toate le suciti si rasuciti pana va cade bine.
        „As vrea sa fiu sora la printi” Ai vrea nu din cauza mamei moarte! „Nu le pasă” ti-au spus tie? Toi parem altfel decat santem si asta nu doar de cand purtam o masca vazuta! Inchei aici si ma abtin sa-ti doresc o nora asemenea ca sa te fericeasca!

        Apreciază

      2. Și ce misogin ești tu, Ioane! Pe Charles, care-a înșelat-o pe rupte, îl admiri, că vai, ce eleganță, ce rafinament! Ha!
        Ce nu înțeleg este de ce insiști atât de tare să zic și să cred cum vrei tu. Nu scriam articolul ăsta dacă aveam altă părere.
        Și tot în ton cu întrebarea ta, – „Nu le pasă” ti-au spus tie? – pot să-ți pun și eu una: Ai fost de față când au tăvălit-o cutare și cutare ca să spui asta despre ea?
        Iar de răspuns ți-am răspuns foarte direct, amu că nu-i răspunsul pe care-l vrei tu, asta e. E părerea mea și cu siguranță nu o să mi-o schimbi, indiferent cât de tare ai să insiști.

        Apreciază

      3. Văd că nu insiști, într-adevăr. 😁 Trec peste aluziile răutăcioase cu nora și cu mama mea și peste intenția ta clara de-a mă jigni, dar nici nu tac, de asta poți fi sigur, nu-s pe blogul tău, sunt în CASA mea. TU ai ales să intri aici, minim de respect ar trebui să arăți, nu de osanale și aplauze am nevoie, ci de minim de respect. Pentru că ești în casa mea, plătită de mine și de munca mea, ok? Dacă ai altă părere care contravine cu a mea, foarte bine, exprim-o la tine acasă, pe blogul tău, scrie râuri de cuvinte despre ce dorești și ai tu chef!

        Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.