Nihil sine Deo

Când un prieten bun, ateu convins, în ultima lui lună din viață a acceptat să mă-nsoțească la capela mea făcătoare de minuni și-a plâns ca un copil rugându-se unui Dumnezeu pe care până atunci l-a negat, pentru mine a fost o confirmare că Dumnezeul meu există. Și-al lui la fel.

Când o pacientă ce-și alesese deja ziua morții m-a întrebat unde cred eu c-o s-ajungă, în rai sau în iad, iar după răspunsul meu am văzut-o împăcată și-a murit cu iconița de la Rohia la căpătâi, am primit confirmarea că Dumnezeul meu a fost și Dumnezeul ei. Catolic sau ortodox? Irelevant.

Nu vă mai păcăliți că sunteți mari și tari fără Dumnezeu.

Nu vă mai ofuscați și nici nu vă mai încrâncenați pe cei care-și găsesc alinarea-n EL.

Nu-i mai considerați depășiți, ne-evoluați și retardați.

În fond și la urma urmei toți avem, vrând- nevrând, un moment în care înțelegem că:

Nihil sine Deo

Amin.

Aura B. Lupu

Pentru cei care se grăbesc să condamne, să ridiculizeze, să râdă și să facă mișto de „fraierii” care cred în Dumnezeu, de naivitatea și „prostia” lor, am o singură replică – cea a lui bunicu’ – : mereți și vă bateți cosa! 

Înainte de-a-i cataloga drept pupători de moaște, turmă de oi, spălați pe creier, etc. amintiți-vă de părinții și bunicii voștri care probabil că se numără printre ei. De cei dragi vouă care loviți crunt de soartă și-au găsit alinarea-n rugăciune. De cei dintre cunoscuții voștri care s-au vindecat miraculos și-au fost salvați tocmai de credința-n Dumnezeul pe care voi acuma îl huliți, căruia-i negați existența și-i puneți în cârcă toate nedreptățile lumii.

Nu-s habotnică dar nici ipocrită, nu vreau să par evoluată și „deșteptată” spiritual iar astfel să le cânt în strună celor care-l hulesc și-și bat joc de Dumnezeu.

Pe cei pe care-i deranjează postările mele religioase îi rog frumos și civilizat să plece. N-avem ce să ne mai spunem. Pentru că nu vreau să discut în contradictoriu, să-mi apar credința…

Vezi articolul original 236 de cuvinte mai mult

Reclame

2 gânduri despre „Nihil sine Deo

  1. Azi, cineva intr-un interviu intreba, o invitata, daca in cursurile ei il recunoaste pe Dumnezeu, iar interlocutoarea i-a raspuns ca tot ce face ea, se refera la multa iubire. Iubirea aceea este in fiecare din noi, deci si Dumnezeu este pretutindeni. De obicei nu-s atenta la astfel de emisiuni. 🙂 Numai bine!!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.