Știți că io nu-s cu dat sfaturi, am și explicat de ce https://aurablupu.com/2018/09/10/sfat/
și la fel gândesc în continuare, nu mi-am schimbat părerea. 😜 Mi-am amintit însă azi de cel mai bun sfat pe care – totuși – l-am primit vreodată și pe care l-am și urmat. Când am venit aici, în 2007, am fost invitați de către un director de la o bancă, KBC, Arthur, la el acasă, nu la vreo petrecere, ci pur și simplu la masă și la povestit. Se mutase recent în casă nouă, iar noi am fost primii invitați. Era pe-atunci deja aproape de pensie, și el, și soția lui, Marie-Jean. Am fost primiți cu interes și simpatie, soția lui, francofonă, vorbea olandeza mai stâlcit decât noi, așa că nu ne-am simțit defel complexați, iar fata lui, o domnișoară bine crescută, educată, vorbea engleza perfect, deci conversația a decurs lin, firesc, fără prea multe poticneli. Erau oameni deștepți, educați, interesați sincer de noi, de cultura, țara noastră, s-au bucurat și-au apreciat cadourile primite – un vin special, autentic românesc, și-o icoană (evident) de la Nicula, căreia Arthur i-a găsit imediat un loc de cinste –, ne-au și
spus dealtfel că le-ar plăcea să ne însoțească într-un concediu, în România, dar, din păcate, drumurile noastre s-au despărțit. Eu, mai slobodă la gură, după cum mă știți, i-am întrebat cum de se face că, înainte de pensie, mai ales el fiind director de bancă, iar ea profesoară, au abia acum o casă nouă, la noi e invers, te căsătorești, îți iei casă, faci copii etc.
Au fost tare simpatici, au râs copios amândoi, apoi Arthur, după ce mi-a explicat cum și de ce, ne-a spus foarte serios: „Indiferent ce muncă o să vi se ofere, NU REFUZAȚI nimic! Chiar dacă n-o să fie la nivelul așteptărilor voastre, chiar dacă va fi greu și-o să vi se pară că vă înjosiți, luați orice loc de muncă o să vi se ofere. N-o să regretați mai târziu!”.
Și-așa a fost. I-am urmat sfatul și da, nu regretăm defel. Fiecare muncă, chiar dacă n-a fost ideală, chiar dacă a fost grea, obositoare, stresantă, ne-a adus și ceva bun. Ne-a adus mai aproape de țelul propus.
Azi cineva mi-a spus, glumind, „Uite cine e bogat, își renovează casa!”, iar io, tot gură mare, i-am răspuns: „Da, pentru că am muncit mereu, n-am refuzat nimic.” Nu ne-am plâns că trebuie să ne trezim prea devreme, că-i prea departe, că-i prea prost plătit, că-s prea multe ore și suntem obosiți, că n-avem cu cine lăsa copii sau că avem alte studii, nu de șters podele, că-s colegii afurisiți și șefii și mai și. N-a contat. Ne răsuna mereu în cap vocea lui Arthur și simțeam parcă mirosul casei lui, de nou, de vopsea abia uscată, de iarbă proaspăt tunsă, vedeam camerele impecabile, acoperișul nou, ferestrele mari.
Nu dau sfaturi. Da’ gura mea slobodă parcă tot ar zice: „Ia mai puneți mâna și munciți!”. 😜
Cu drag și cu iubire,
Aura
10/09/2021
Aura B. Lupu 
Răspunde-i lui condeiblog Anulează răspunsul