Sfat

Fiecare dintre noi are dreptul să gândească-n felul său. Fiecare are dreptul să aibă (un alt) punct de vedere. Pe care are (iar) dreptul să și-l schimbe. Nimic nu-i bătut în cuie și pe veci. Ce azi îmi place, mâine e posibil să mă sâcâie pe retină. Și-i dreptul meu să-mi schimb părerea. Și gusturile. Dacă azi îmi place să port fustă, mâine poate că am chef să umblu îmbrăcată-n pantaloni.  Sau rochie. Dar asta nu înseamnă că nu-s consecventă sau că-s obligată, de dragul opiniei publice, să umblu numa-n fusta pe care-am declarat că-mi place să o port. Sau numai în culoarea preferată. Stările, gândurile, trăirile ne sunt influențate de mediul înconjurător. De întâmplări și fapte. De oamenii din jurul nostru. Oricât am vrea și ne-am dori să fim imuni, nu suntem. Oricât am vrea și ne-ar plăcea să ne ferim de influențe negative, este dificil de realizat și pus în practică. Teoretic ar trebui să fie ușor. Practic e destul de greu.
Io știu că
sfaturi e ușor să dai. Apreciez că mulți sar să mi le ofere. Însă, când sfaturile vin din partea unora care habar n-au ce înseamnă să trăiești în pielea și papucii mei, recunosc că le apreciez mult mai puțin, spre deloc. Pentru că intenția din spatele unui sfat este aceeași. Ăsta a fost încă un lucru extrem de bun pe care l-am învățat în Academie. Sfaturi NU se dau în nicio circumstanță. Nici măcar când sunt cerute. Pentru că în momentul în care dai sfaturi, automat te situezi, tu însă(u)ți, deasupra celui sfătuit. Te crezi mai cu moț și mai „dăștept”. Te dai mai mare și mai știutor. Și, implicit, cel căruia i-l adresezi, îl vezi mai prost, mai neștiut. Mai tutuluc.  Și io am fost „dășteaptă” și vai ce de sfaturi mai dădeam! Mai am și azi tendința să o fac. E-un obicei de care scapi cu greu. Noroc că-mi amintesc la timp (de cele mai multe ori) și tac naibii din gură. Pentru că sfaturile-s date dar niciodată nu-s urmate. Este în noi, în natura noastră să facem exact invers decât am fost sfătuiți.
Înainte de-a mai da sfaturi, gândiți-vă dacă vi s-au cerut în primul rând.
Ș-apoi puneți-vă în locul celui sfătuit. Și-n cele din urmă, amintiți-vă câte din sfaturile primite le-ați urmat voi înșivă. Când mama și tatăl vostru vă băteau la cap să dați la facultatea aia de viitor, sau să vă însurați cu fata aia care-i o partidă bună, sau când toată lumea vă sfătuia să nu cumva să divorțați, voi ce-ați făcut? Io una am făcut taman pe dos. Și-s foarte fericită c-am procedat așa. Ca încheiere, hai să vă dau un sfat 🤣😜 (preluat): „Nu-mi dați sfaturi! Știu să greșesc și singur.” – Immanuel Kant.

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu

Hamme,
08.09.2018

Fragment din „Trăirile Aurei 2”; cartea o găsiți in librăria St.O.Iosif din Brașov și pe site-ul editurii Libris. Mulțumesc!

https://www.libris.ro/trairile-aurei-vol-2-aura-b-lupu-LIB978-606-029-131-2–p13043428.html

2 gânduri despre „Sfat

  1. A republicat asta pe Aura B. Lupu și a comentat:

    Pentru că sfaturile-s date dar niciodată nu-s urmate. Este în noi, în natura noastră să facem exact invers decât am fost sfătuiți.
    Înainte de-a mai da sfaturi, gândiți-vă dacă vi s-au cerut în primul rând. Ș-apoi puneți-vă în locul celui sfătuit. Și-n cele din urmă, amintiți-vă câte din sfaturile primite, le-ați urmat voi înșivă.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.