Știți că io nu-s cu dat sfaturi, am și explicat de ce https://aurablupu.com/2018/09/10/sfat/
și la fel gândesc în continuare, nu mi-am schimbat părerea. 😜 Mi-am amintit însă azi de cel mai bun sfat pe care – totuși – l-am primit vreodată și pe care l-am și urmat. Când am venit aici, în 2007, am fost invitați de către un director de la o bancă, KBC, Arthur, la el acasă, nu la vreo petrecere, ci pur și simplu la masă și la povestit. Se mutase recent în casă nouă, iar noi am fost primii invitați. Era pe-atunci deja aproape de pensie, și el, și soția lui, Marie-Jean. Am fost primiți cu interes și simpatie, soția lui, francofonă, vorbea olandeza mai stâlcit decât noi, așa că nu ne-am simțit defel complexați, iar fata lui, o domnișoară bine crescută, educată, vorbea engleza perfect, deci conversația a decurs lin, firesc, fără prea multe poticneli. Erau oameni deștepți, educați, interesați sincer de noi, de cultura, țara noastră, s-au bucurat și-au apreciat cadourile primite – un vin special, autentic românesc, și-o icoană (evident) de la Nicula, căreia Arthur i-a găsit imediat un loc de cinste –, ne-au și
spus dealtfel că le-ar plăcea să ne însoțească într-un concediu, în România, dar, din păcate, drumurile noastre s-au despărțit. Eu, mai slobodă la gură, după cum mă știți, i-am întrebat cum de se face că, înainte de pensie, mai ales el fiind director de bancă, iar ea profesoară, au abia acum o casă nouă, la noi e invers, te căsătorești, îți iei casă, faci copii etc.
Au fost tare simpatici, au râs copios amândoi, apoi Arthur, după ce mi-a explicat cum și de ce, ne-a spus foarte serios: „Indiferent ce muncă o să vi se ofere, NU REFUZAȚI nimic! Chiar dacă n-o să fie la nivelul așteptărilor voastre, chiar dacă va fi greu și-o să vi se pară că vă înjosiți, luați orice loc de muncă o să vi se ofere. N-o să regretați mai târziu!”.
Și-așa a fost. I-am urmat sfatul și da, nu regretăm defel. Fiecare muncă, chiar dacă n-a fost ideală, chiar dacă a fost grea, obositoare, stresantă, ne-a adus și ceva bun. Ne-a adus mai aproape de țelul propus.
Azi cineva mi-a spus, glumind, „Uite cine e bogat, își renovează casa!”, iar io, tot gură mare, i-am răspuns: „Da, pentru că am muncit mereu, n-am refuzat nimic.” Nu ne-am plâns că trebuie să ne trezim prea devreme, că-i prea departe, că-i prea prost plătit, că-s prea multe ore și suntem obosiți, că n-avem cu cine lăsa copii sau că avem alte studii, nu de șters podele, că-s colegii afurisiți și șefii și mai și. N-a contat. Ne răsuna mereu în cap vocea lui Arthur și simțeam parcă mirosul casei lui, de nou, de vopsea abia uscată, de iarbă proaspăt tunsă, vedeam camerele impecabile, acoperișul nou, ferestrele mari.
Nu dau sfaturi. Da’ gura mea slobodă parcă tot ar zice: „Ia mai puneți mâna și munciți!”. 😜
Cu drag și cu iubire,
Aura
10/09/2021
Aura B. Lupu 
Si „romanul sadea” ti-ar raspunde „daca suntem bine platiti” … asta ca sa rimeze putin ;))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😁 Daa, de asta-s pline crâșmele și câmpurile-s goale!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dincolo de glumă, transpare și un adevăr din ceea ce a spus Cristi. E drept că românul nu se simte bine până nu se raportează la alții, comparându-se într-una, motiv ca din nou să nu se simtă bine 🙂 Dar dacă unii au fiindcă muncesc mai mult, fără doar și poate, alții au pentru că s-au „învârtit”, și asta îl face pe bietul om (celălalt om, comunul) să-și pună problema de corectitudine. Nu că de ce n-a fost ăla cinstit, nu… Mulți dintre compatrioții noștrii sunt indulgenți cu asta, pentru că în comunism (ăla care a fost, unii mai țineți încă minte) era o normă de supraviețuire să te descurci cum poți, asta implicând chiar și hoția („Hoțul neprins e negustor cinstit”). Chipurile nu furau de la un altul, ci de la „stat”, o noțiune atât de abstractă în mintea lor, încât se absolveau singuri de orice vină. Dar dacă se întâmplă (și nu de puține ori) că după o viață întreagă de muncă, bietul om la bătrânețe nu are bani nici de medicamente, atunci, abia atunci se revoltă. Mocnit, în sinea lui, după cum îi este firea. Pentru că da, mai este și eminamente pașnic. Forma lui principală de revoltă este înjurătura, de-asta avem noi o paletă atât de divers colorată de înjurături. Pe bune și pe aici se înjură, dar număr pe degetele de la o mână câte tipuri de înjurături am auzit. Pe când noi, e-heee! 🙂
Hai acum să zic și eu o vorbă, pe care am auzit-o la un pensionar prin curtea căruia am trecut… Poate am mai și scris-o pe undeva, articol sau comentariu, nu mai știu bine, dar o repet pentru că m-a pătruns atunci și încă nici azi n-am uitat durerea surdă a neputinței din glasul acelui om. El s-a simțit bietul, jenat de condiția lui sărăcăcioasă atunci când m-a poftit să-i pășesc pragul casei și a spus cam așa: „A trebuit să muncesc toată viața, aproape de când mă știu și eu n-am avut timp să fac și bani, ca alții!” Nu-i așa că o să recunoașteți pe mulți din semenii care vă înconjoară în acest tipar? N-au fost leneși, dar a trebuit să facă față unei lumi noi, în proces continuu de transformare, care i-a luat pe sus, i-a învârtit și i-a trântit de pământ. Nu au știut, ăsta e adevărul.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
La fel cum a trebuit să facem și noi, Condei, de nenumărate ori, lumea noastră s-a transformat și se transformă în continuare, au fost schimbări uriașe, comunism, democrație, emigrare, covid. Nu militez pentru îmbogățire, bani, averi, dar pentru muncă, a face ceea ce-ți este dat pe pământul ăsta, să-ți împlinești menirea, da. Nu poți sta și aștepta mereu să-ți cadă din cer, de căzut cade, dar numai ploaia. Nici noi nu știm și n-am știut multe, dar am fost și suntem siliți să învățăm, să ne adaptăm, asta dacă vrem să supraviețuim și să facem față la transformări. Mulțumesc mult, Condei!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Munca înnobilează, dar nu îmbogățește neapărat. Mai e nevoie de priceperea în cheltuieli, investiții inspirate și noroc. Nici mie nu mi-a plăcut munca mea, când m-am angajat în tinerețe, dar am prins drag de ea pe parcurs, pe măsură ce mă perfecționam. Când te pricepi la o treabă, cred că-i imposibil să nu-ți placă.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Da, ai dreptate Petru, e nevoie de mai multe ingrediente ca să te îmbogățești. Io nu le-am găsit pe cele magice care să funcționeze fără ingredientul principal: munca. Mulțumesc frumos!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu, acum N ani am cerut părinților calculator zicând că învăț șmecherii și fac bani.Da de unde bani?N-am prins încă nimic…public gratuit! Se zice că cine stă îi mănâncă câinii din traistă!Nu stau ca să nu rămân nici cu ce am…dar câștig???Prietenia virtuală poate…
ApreciazăApreciază