Încă mă nedumerește și mă uimește insistența unora de-a-mi intra în sufletul virtual. Pe blog, pe grup, pe pagina personală. Nu înțeleg, dacă ai primit block pe unul dintre ele, de ce insiști? De ce mă cauți? De ce-ți schimbi numele și-mi trimiți cerere sub acoperire? Ce crezi c-o să câștigi? Un report, bonus? Am mai explicat o dată, aici https://aurablupu.com/2018/08/12/goodbye/
ce și cum, ce-i drept a trecut destulă vreme de atunci și probabil e nevoie de-un refresh, de-o înnoire a articolului, asta ca să nu mai existe nelămuriri. Dacă m-ai jignit o dată, de ce crezi că ți-aș mai acorda a doua șansă? S-o faci din nou? Nu, mulțumesc, nu-s sado-masochistă, să caut durerea cu lumânarea, nici scandalurile nu-mi plac defel. Varsă-ți năduful și părerile unde dorești, dar mie dă-mi, te rog io frumos, pace, nu mai încerca să mă abordezi în niciun fel, de pe niciun cont incognito, de pe nicio pagină falsă, pentru că, ce să fac, ăsta-i un mare defect de-al meu, mă prind repede de schemă, al 6-lea simț îmi spune cine ești, de fapt. Un frustrat, care toată viața a vânat greșelile altora, ca să se auto-preamărească, să-și spună satisfăcut „Ce deștept sunt! Ce om realizat!”. Bravo, felicitările mele, nu înțeleg de ce ai nevoie de validarea mea, sunt infimă, sunt de nebăgat în seamă, crede-mă, sunt o părticică mică-mică din lumea asta, nu-i musai să știi părerea mea.
Sunt nedumerită. Nu pot să înțeleg. Voi, puteți?
Cu drag și cu iubire,
Aura.
07/09/2021
Aura B. Lupu 
Răspunde-i lui rofstef Anulează răspunsul