Încă mă nedumerește și mă uimește insistența unora de-a-mi intra în sufletul virtual. Pe blog, pe grup, pe pagina personală. Nu înțeleg, dacă ai primit block pe unul dintre ele, de ce insiști? De ce mă cauți? De ce-ți schimbi numele și-mi trimiți cerere sub acoperire? Ce crezi c-o să câștigi? Un report, bonus? Am mai explicat o dată, aici https://aurablupu.com/2018/08/12/goodbye/
ce și cum, ce-i drept a trecut destulă vreme de atunci și probabil e nevoie de-un refresh, de-o înnoire a articolului, asta ca să nu mai existe nelămuriri. Dacă m-ai jignit o dată, de ce crezi că ți-aș mai acorda a doua șansă? S-o faci din nou? Nu, mulțumesc, nu-s sado-masochistă, să caut durerea cu lumânarea, nici scandalurile nu-mi plac defel. Varsă-ți năduful și părerile unde dorești, dar mie dă-mi, te rog io frumos, pace, nu mai încerca să mă abordezi în niciun fel, de pe niciun cont incognito, de pe nicio pagină falsă, pentru că, ce să fac, ăsta-i un mare defect de-al meu, mă prind repede de schemă, al 6-lea simț îmi spune cine ești, de fapt. Un frustrat, care toată viața a vânat greșelile altora, ca să se auto-preamărească, să-și spună satisfăcut „Ce deștept sunt! Ce om realizat!”. Bravo, felicitările mele, nu înțeleg de ce ai nevoie de validarea mea, sunt infimă, sunt de nebăgat în seamă, crede-mă, sunt o părticică mică-mică din lumea asta, nu-i musai să știi părerea mea.
Sunt nedumerită. Nu pot să înțeleg. Voi, puteți?
Cu drag și cu iubire,
Aura.
07/09/2021
Aura B. Lupu 
Aura dragă, cred că nici nu e ceva de înțeles în astfel de situații. Sunt oameni care pur și simplu atât pot.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mda, atât pot, atât dau, de acord. Dar rămâne întrebarea, de ce insistă. Ca și când mi-ar tot suna la ușă, să-i las în casa mea. Da’ io nu vreau, frate, să te primesc, ce poate fi atât de greu de priceput? Oricum, îți mulțumesc, Potecuță, probabil o să înțeleg altădată, când s-or mai limpezi apele. Te îmbrățișez! 💖
ApreciazăApreciază
Pe platformă lu’ Zak se întâmplă fenomenul ăsta. Uneori trebuie lăsați în pace pentru că se risipesc singuri prin negura timpului; asta dacă stau cu botu’ pe labe, cuminți..pentru că dacă deranjează, atunci pentru asta e nevoie de un alt tratament.
O seară frumoasă, Aura !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Așa e, în ultima vreme se întâmplă multe ciudățenii pe platforma lui Țuc… 🙄😳 Mulțumesc frumos, Ștef! La fel îți doresc! 💚
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O, dar e simplu de înțeles! Ceva mai greu este de consimțit, însă… Știind că suntem ca nisipul de mulți și fiecare mărgică în alfel șlefuită, trebuie să ne împăcăm și cu asta. Unii, care au o stimă de sine mai scăzută, au nevoie de validare din partea altora. Chiar dacă stau ca ciupercile, ascunși sub anonimat, atunci când își dau cu părerea ei au acea importanță pe care și-o doresc. Cu cât mai critici, cu atât mai „tari” în concepția lor. De asemenea, cu cât persoana de care se leagă este mai importantă, cu atâta le crește și lor „valoarea”, proporțional. Așa consideră și nu-i poți da înapoi. Mintea lor are colțuri în care te blochezi dacă încerci să intri. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Asta-i faină, minte-n colțuri, o să te citez, Condei! 😁 Așa fac, nu numai că nu-i bag în seamă, ba îi mai și blochez, deci drumurile n-ar trebui să ni se mai întretaie, și hop, apar cu alt cont, și-mi trimit cerere de prietenie, iar bat la ușa mea. 🙄😳 Eh, io sper să găsească persoane cu adevărat importante și să mă lase pe mine-n pace. 😉☺️
ApreciazăApreciat de 1 persoană