Azi e „Luminația”. Pomenirea morților. Știu că mulți habar nu mai au ce-i asta, mulți sărbătoresc „Halloween”-ul, se costumează, își ornează casele cu păianjeni, capete de mort, vrăjitoare și dovleci cumpărați, gata făcuți, copiii merg cu „trick or treat”-ul. Fiecare cu tradiția lui, în fond. Și noi scobeam bostanii și-i puneam pe poartă, c-o lumânare-n ei, dar de Luminație mergeam în cimitire, să pomenim morții. Să nu-i uităm și să-i cinstim. Curățam mormintele și le împodobeam cu flori și-apoi acolo, pe cimitir, împărțeam copiilor dulciuri, celor mari li se oferea un păhărel de horincă, de sufletul celor răposați, Dumnezeu să-i odihnească-n pace și să-i ierte pe toți.
Mama face întotdeauna turtă-dulce care, după cum spun și alții, nu numai eu, e cea mai bună din lume! Seara, pe-nserate, când priveam din stradă cimitirul, era feeric. Știu, poate că nu-i cuvântul potrivit dar io așa-l vedeam. Strălucea, lumina… Era Luminația… Și era frumos. Era firesc, tradițional, cum știam de când eram copil.
N-am nimic cu Halloween-ul. Pentru copii e fain să se costumeze, să meargă din ușă-n ușă și să capete câte-o acadea. Dar și pe cimitire același lucru se petrece. Cu înc-un mic „amănunt”: află unde odihnesc strămoșii noștri. Bunii, bunele, străbunii…
Pe care-i bine să-i mai pomenim, din când în când. Chiar și numai o dată-n an, de Luminație. Să zicem pentru sufletul lor un „Tatăl Nostru”, s-aprindem măcar o lumânare și să ne-amintim.
Cu drag și cu iubire,
01/11/2019
#TrăirileAurei le găsiți pe site-ul editurii Libris. Mulțumesc.
https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Aura+B.+Lupu
Mă înclin! Gândesc la fel și mă bucur să-mi văd exprimate gândurile, atât de frumos. 🙂 Chiar așa… De ce le-o veni unora să-și însușească texte gata scrise? Mie îmi e de ajuns să le citesc așternute frumos și eventual să subscriu, cum este cazul și acum, la conținutul textului. Îmi place că s-a spus, e bine că s-a spus și gata. Mulțumesc autoarei, nu îi fur munca. Făceam trimitere știi, la doamna aceea plagiatoare, care mi-aș dori să te citească în continuare (pentru că are multe de învățat), dar să se abțină de la a-și mai pune numele în dreptul creației altcuiva.
Îmi cer scuze! Textul acesta merita un comentariu mult mai frumos și pe marginea lui, dar am alunecat într-o divagație cauzată de cotrarierea simțită azi-noapte, când am citit articolul „Plagiat”.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc mult, Condei!
Nu ai pentru ce să-ți ceri scuze, comentariile tale-s balsam, oricând! 🙏💙
ApreciazăApreciază
Cu suflet mult scris textul!
Da, ar fi bine poate dacă am şti şi despre asta, dacă ar învăţa cei mici, măcar să ştie că există. Şi după aia să sărbătorească fiecare ce-i place, ce vrea. Măcar să nu uităm. Atât. Că nu e nimic rău în Halloweenul ăsta. Dar să nu ne uităm rădăcinile, uitându-ne strămoşii.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mie imi pare ca e drumul oleaca mai lung si mai abrupt, ca e prapastia ceva mai mare. Este de la sfinti la draci si de la strabunii nostri, la pruncii nostri. Si e intins pe un orizont tare tulburat !!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am rămas cu gândul la turta dulce. Mâine, de moșii de toamnă, voi pune lângă sărmăluțe si fructe și turtă dulce și plăcintă cu dovleac.
Să ai un weekend plăcut precum gustul de turtă dulce! 🤗😘
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Să fie primit!
Îți mulțumesc din suflet, Ană! 🙏❤️
ApreciazăApreciat de 2 persoane