Pământul mustește de apă. Dacă pe la amiază mai era o țâră de soare, după masă a dispărut fără urmă, înlocuit de ploi parcă fără sfârșit. Au rămas bălțile, covorul de frunze și tuleiele de la mălai. La noi, în Cuzdrioara, în Ardeal, azi e Luminația, și-am repostat un articol scris anii trecuți https://aurablupu.com/2019/11/01/luminatia/

Cineva m-a contrazis, că nu-i, că aici e pe 2, că noi, românii, ne credem mai cu moț și ce-ar fi dacă am schimba și Crăciunul, să-l sărbătorim de pe 24… I-am răspuns și acolo, scriu și aici: pentru mine nu asta contează, ci că am aprins lumânările la capelă. I-am pomenit pe cei morți. Ne-am rugat. Pomana de sufletul lor e dată. Nu simt că mi-am făcut vreo datorie, e ceva, pentru mine, firesc. Dincolo de tradiții, obiceiuri, discuții despre ce și când, contează și ce-i în sufletul nostru. În al meu e liniște. Când rostesc numele cuiva răposat, îmi amintesc faptele lui bune și rolul pe care l-a avut în viața mea. Și-i mulțumesc.
Să-i odihnească Dumnezeu în pace, pe toți!
Iar noi să trăim în așa fel încât să fim pomeniți și cineva să ne aprindă și nouă o lumânare.

Cu drag și cu iubire,
Aura.
01/11/2021