Tequila

„Nu mai încerca să fericești pe toată lumea, nu ești tequila!”

Ce simplu e!

Ieri am făcut o… hai să zic contabilizare a ceea ce-am oferit, cu inima deschisă, tuturor. Da, știu, când dai, n-o faci având așteptări, nu cauți laude, aprecieri, etc. și nici nu-ți „contabilizezi” dărnicia, nu se face așa ceva, că nu-i frumos! Nu, nu!

Ba e! De-a dreptul sănătos! Știți de ce? Pentru că te-ajută foarte tare să scapi de-un sentiment ce-ți râcâie sufletul, te face să te simți vinovat și nu destul de bun. Iar ăsta-i un sentiment devastator: vinovăția. Ieri însă, pentru prima oară, m-am simțit al naibii de bine și de ușurată! Când am văzut negru pe alb că ce și cât am dat trece cu muuuult de zeciuiala cerută de una dintre legile universului, de care-am scris ieri în articolul https://aurablupu.com/2019/10/07/7/, mi-a cam trecut așa-zisa „vinovăție”. Pentru că vedeți, e un sentiment indus, insinuat de alții care exclamă: „Ce bine de voi! Daaa, că voi aveti!”. Adică de noi e bine și de ei e rău, nu? Dar de ce să mă simt eu vinovată pentru bunăstarea mea? De ce să-mi fac eu procese de conștiință că eu am și alții nu? A, da, pentru că trăiesc și muncesc în Belgia și-aici câștig o căruță de bani, pe care-i culeg evident din pom!, pentru că eu am de toate și mă lăfăi și huzuresc într-o viață de lux, nu? Ha! Am mai scris eu despre asta în https://aurablupu.com/2017/11/13/sss/

Cei care sunteți ca mine, care trăiți și munciți în străinătate, știți destul de bine că nu-i așa, că nu te lăfăi în nimic, că trudești din greu pentru fiecare cent, că faci economii și că te uiți la tot bănuțul cheltuit, că-ți sacrifici viața socială, viața de familie, că aici ești singur-singurel, pe cont propriu, n-ai pe mama și pe tata la care să dai fuguța să te ajute când ți-e greu, cu bani, cu mâncare sau și numai c-o vorbă bună și-o îmbrățișare! La care să știi că găsești întotdeauna o mâncare caldă, un pat unde să dormi, la care să-ți duci copiii când creșa se închide la 12 iar tu și partenerul tău munciți până târziu; care să vină la tine să te-ngrijească când ești bolnav sau când ieși din spital, după o operație grea. N-ai mătușa care să-ți pregătească cozonacii și prăjiturile de sărbători, unchiul care să-ți afume porcul de Crăciun, să-ți facă vinul de casă și țuica fiartă; n-ai verișorii la care să-ți lași animăluțul când vrei să pleci câteva zile undeva, n-ai rudele la care să apelezi să te ajute cu mutatul, cu curățenia generală, cu zugrăvitul, etc.; sunt multe altele de care cei rămași în țară nici măcar nu conștientizează că le au!

Și-s convinsă că, din banii câștigați cu greu, făcând o grămadă de sacrificii, descurcându-vă singuri-singurei, ați ajutat și ajutați în continuare și pe alții, că no, voi aveți și ei nu.

Vă fac o propunere: faceți și voi, ca mine, o contabilizare a tot ce-ați dăruit până acum. Și-o să vedeți că suma obținută la final o să vă facă ochii mari-mari! În suma aia, trimisă altora ca să-i ajuți, se află toate dorințele voastre înăbușite, tot ce până acum v-ați refuzat, pe motiv că-i prea scump. Da, era prea scump pentru voi, dar să dați banii ăia altora a fost ceva firesc, că no, voi oricum aveți, doar lucrați în străinătate, nu?

Nu regret absolut nimic, să fie clar! Nu-mi pare rău că am făcut-o, absolut defel. Doar am scăpat de sentimentul de vinovăție că nu am dat destul. Pentru că am înțeles că oricât ai da, tot nu ajunge. Că, oricât încerci să fericești, nu reușești.

Asta am găsit azi-dimineață, fix citatul care-mi mai lipsea, din puzzle-ul de ieri:

„Nu mai încerca să fericești pe toată lumea, nu ești tequila!”.

Exact!

Sunt doar un om care-a decis să nu se mai simtă vinovat. Care-a decis să se bucure din plin de tot ce are, de tot ce-a realizat, pe munca și pe truda lui!

V-am țucat!

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

08/10/2019

 

72106024_2584001251883896_2976137750278832128_o

Reclame

16 gânduri despre „Tequila

  1. Buna dimineata, draga Aura!
    M-a atras postarea ta dupa titlu. Nu sunt o bautoare inraita, ma imbat de la un singur pahar de tarie, dar daca totusi acel pahar ar fi, prefer o tequilla.
    Cat despre randurile scrise in acest articol… sa multumesti pe toata lumea nu cred ca e posibil. Cel mai important este sa te multumesti pe tine insuti, mai apoi pe cei din jur.
    Daca tu esti multumita, si ei vor fi cu siguranta.

    O saptamana minunata!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Servus Cătălina!
      Așa este, ai dreptate, însă de multe ori nu ne dăm seama de asta, încercăm să-i fericim pe toți, devenind însă noi înșine nefericiți, simțindu-ne vinovați de nefericirea lor! Și ăsta-i baiul cel mai mare!
      Multumesc pentru comentariu, te îmbrățișez! ❤
      P.S. Tequila am băut o singură dată, tăriile nu-s de mine! 😉

      Apreciat de 1 persoană

      1. Da, stiu cazuri similare. M-am prins si eu de cateva ori in valtoarea vinovatiei lor si mi-a luat ceva timp sa imi dau seama ca nu eu eram problema.
        Cu drag!
        Dupa cum spuneam, bautoare nu sunt nici eu, insa odata pe an ma incumet sa degust un paharel de tequilla savurata cu lamaie si un strop de sare.
        😀 ❤

        Apreciat de 1 persoană

  2. Aura draga mea, postarea ta e tare serioasă şi atinge un punct sensibil pentru mulţi, ştiu. Nu aş vrea să supăr, dar te rog, îmi dai voie să las o glumă? Zic eu că e dureroasă deşi pare ciudat să zici asta de un banc, şi tare actuală. Şi cred că se potriveşte, dincolo de orice aş zice. Dacă cumva crezi că e nepotrivit, te rog, fără supărare, să ştergi, da? 😉

    „Un tip dintr-un sat de la noi pleacă să muncească în străinătate. Avea în sat fraţi, surori, nepoţi şi alte rude. Înainte să plece, îi adună pe toţi la masă şi le promite că le va trimite tuturor, în fiecare lună, bani, să îi ajute.
    La scurt timp, omul găseşte un loc de muncă, strânge bănuţi, începe să facă plicuri: mama, tata, fratele 1, fratele 2, fratele 3, sora 1, sora 2, nepoţi, nepoate, mătuşi etc”. Le trimite tuturor sumă fixă, la toţi la fel.
    Trec anii, el în fiecare lună a trimis bani tuturor. Omul se căsătoreşte, are un copil, continuă să le trimită tuturor la fel. După ani de zile, când vine acasă, îi adună pe toţi la masă şi le zice:
    – Dragii mei, ani de zile v-am trimis tuturor bani. Mi-a fost greu şi mie, dar ştiam că vouă vă e şi mai greu. Dar copilul meu a crescut între timp, mă pregătesc să-l trimit la facultate, acolo e scump tare să faci o facultate, mie mi-e mai greu acum, nu mai pot aduna banii. Vreau să vă spun că de luna viitoare, voi trage de la fiecare din plic câte 50 de euro, îi voi pune deoparte pentru el şi vă trimit restul.
    – Păi bine, bă, nesimţitule, adică tu-i trimiţi copilul la şcoală pe banii noştri?”

    Şi atât.

    Apreciat de 2 persoane

    1. Doamne ferește, de ce s-o șterg?
      Glumă? E realitate, draga mea!
      În articol n-am mai scris și asta, dar am făcut bilanțul și invers, deși bănuiam rezultatul, am zis că poate-poate am uitat io și totuși… Zero! Asta mi-a arătat cât am primit eu de la ceilalți… Dar nu regret, nu-mi pare rău, îmi pare doar bine c-am putut s-ajut și mai ales c-am scăpat acum de sentimentul ăla de vinovăție, că n-am dat destul.
      Te îmbrățișez și-ți mulțumesc! 🙏❤️

      Apreciază

      1. No, mă gândeam să nu fie deplasat. Că tu scrii serios şi eu vin cu glume. Îţi mulţumesc mult, draga mea!
        Mă bucur că ai scăpat de sentimentul ăsta. Ştiu că macină şi nu deloc uşor, mai ales când e fără motiv. Ştii cum e? Tot cei care nu au motive se strofoacă. Cei care ar trebui să se simtă vinovaţi dorm liniştiţi, n-au nicio treabă…
        Te pup cu drag!

        Apreciat de 1 persoană

    2. Daaa, asta – i de regulă atitudinea (ca a rudelor din bancul relatat!).
      Eventual, dacă dai, ce așa mare lucru, că tu oricum ai…
      Cel care s-a obișnuit să dea, tot da în continuare, cel care s-a învățat să primească tot așteaptă.
      Regula e valabilă în oricare situație, nu neapărat numai plecați din țară versus rămași în țară.
      Nu trebuie să-ți faci procese de conștiință, cine vrea mai mult, să muncească mai mult.
      O zi în frumos, cu oameni frumoși! 😘

      Apreciat de 2 persoane

  3. Bine, bine, foarte bine spus. Răcoritor pe jarul sufletului. Dar mai este un tip de vinovăție de care nu mă pot liniști. Nu sunt acolo! Să intervin, să sar, să ajut, să… Nu sunt… Ca și cum nici n-aș fi… Îți mulțumesc mult pentru postarea aceasta, Aura dragă!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.