„Într-o zi un om a șoptit: „Doamne, vorbește-mi!” și o ciocârlie a început să cânte, dar omul nu a auzit. Aşa că omul a mai strigat: „Doamne, vorbește-mi!” și un tunet a răsunat de la o margine la alta a cerului, dar omul nu a ascultat. A privit în jurul lui și a spus: „Doamne, dă-mi voie să te văd!” și o stea a strălucit scânteietoare, dar omul n-a observat-o. Apoi omul a strigat cu disperare: „Doamne, atinge-mă, să știu că ești aici!”, după care Dumnezeu s-a aplecat și l-a atins pe om. Acesta însă a dat cu mâna, alungând fluturele așezat pe umărul său. Omul, dezamăgit, și-a văzut mai departe de drum.”
Ratăm binecuvântările, omitem mesajele, sărim semnele și negăm minunile. Și-apoi tot noi, suntem dezamăgiți…
Să ținem ochii larg deschiși, s-avem urechile ciulite și toate simțurile treze. Să ieșim din amorțire, să nu mai cerem ce nu suntem pregătiți să primim, să nu mai fim indiferenți la durerea aproapelui, să privim dar să și vedem, să nu mai fim superficiali și, mai ales, să nu uităm să fim buni.
Am fost ieri la covrigăria mea preferată – știți pofta mea cu parizeru’ și covrigii 🤪 – iar lângă coada ce-i de fiecare dată în fața gemulețului, stătea o femeie. Cerea bani de pâine. Pe un ton moale, șoptit, nu insistent și sâcâitor cum fac, de obicei, cerșetorii de profesie, care te ochesc dintr-o privire și se „agață” de tine, repetându-și „poezia” până primesc ceva, iar dacă nu, șuierând printre dinți o grijanie.
Nu, femeia nici mâna n-o ținea întinsă, privea în altă parte când șoptea: „Îmi dați vă rog și mie niște bani de pâine?”.
Când i-am strecurat în mână bancnotele, mi-am dat seama că nu vedea. Că era (aproape) oarbă. Iar când am întrebat-o dacă vrea și câțiva covrigi, a aprobat cu cuvinte puține dar cu lacrimi în ochii aproape orbi…
Orbi suntem noi, nu ea. Cei care nu vrem să vedem stelele, nu vrem să auzim ciocârliile, nu vrem să simțim atingerile fluturilor.
Binecuvântările sunt la fiecare pas. Doar să vrem – și să fim pregătiți – să le primim.
O zi plină de binecuvântări vă doresc, dragii mei dragi.
Și să nu mai fim orbi…
Cu drag și cu iubire,
04/07/2019
Cuzdrioara
Foto: internet

Donație
Vă place ceea ce citiți? Aici puteți sprijini autoarea. Mulțam fain!
€10,00
Așa e, semnele sînt, de obicei, peste tot. Numai noi nu le știm, recunoaștem, vedem mereu…
Noapte frumoasă și ție!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc frumos, Issabela! 🙏❤️🌹
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Iar mi-ai pus emoţia sub formă de nod în gât…
Te pup, Aura!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Potecuță, te pup cu drag și io! Uite, o îmbrățișare tare-tare, ca să-ți treacă nodul din gât! 🤗🤗🤗🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îţi mulţumesc, draga mea!
ApreciazăApreciat de 1 persoană