„Într-o zi un om a șoptit: „Doamne, vorbește-mi!” și o ciocârlie a început să cânte, dar omul nu a auzit. Aşa că omul a mai strigat: „Doamne, vorbește-mi!” și un tunet a răsunat de la o margine la alta a cerului, dar omul nu a ascultat. A privit în jurul lui și a spus: „Doamne, dă-mi voie să te văd!” și o stea a strălucit scânteietoare, dar omul n-a observat-o. Apoi omul a strigat cu disperare: „Doamne, atinge-mă, să știu că ești aici!”, după care Dumnezeu s-a aplecat și l-a atins pe om. Acesta însă a dat cu mâna, alungând fluturele așezat pe umărul său. Omul, dezamăgit, și-a văzut mai departe de drum.”

Ratăm binecuvântările, omitem mesajele, sărim semnele și negăm minunile. Și-apoi tot noi, suntem dezamăgiți…

Să ținem ochii larg deschiși, s-avem urechile ciulite și toate simțurile treze. Să ieșim din amorțire, să nu mai cerem ce nu suntem pregătiți să primim, să nu mai fim indiferenți la durerea aproapelui, să privim dar să și vedem, să nu mai fim superficiali și, mai ales, să nu uităm să fim buni.

Am fost ieri la covrigăria mea preferată – știți pofta mea cu parizeru’ și covrigii 🤪 – iar lângă coada ce-i de fiecare dată în fața gemulețului, stătea o femeie. Cerea bani de pâine. Pe un ton moale, șoptit, nu insistent și sâcâitor cum fac, de obicei, cerșetorii de profesie, care te ochesc dintr-o privire și se „agață” de tine, repetându-și „poezia” până primesc ceva, iar dacă nu, șuierând printre dinți o grijanie.

Nu, femeia nici mâna n-o ținea întinsă, privea în altă parte când șoptea: „Îmi dați vă rog și mie niște bani de pâine?”.

Când i-am strecurat în mână bancnotele, mi-am dat seama că nu vedea. Că era (aproape) oarbă. Iar când am întrebat-o dacă vrea și câțiva covrigi, a aprobat cu cuvinte puține dar cu lacrimi în ochii aproape orbi

Orbi suntem noi, nu ea. Cei care nu vrem să vedem stelele, nu vrem să auzim ciocârliile, nu vrem să simțim atingerile fluturilor.

Binecuvântările sunt la fiecare pas. Doar să vrem  și să fim pregătiți – să le primim.

O zi plină de binecuvântări vă doresc, dragii mei dragi.

Și să nu mai fim orbi

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

04/07/2019

Cuzdrioara

Foto: internet

 

Donație

Vă place ceea ce citiți? Aici puteți sprijini autoarea. Mulțam fain!

€10,00

5 răspunsuri la „Orbi”

  1. Așa e, semnele sînt, de obicei, peste tot. Numai noi nu le știm, recunoaștem, vedem mereu…
    Noapte frumoasă și ție!

    Apreciat de 2 persoane

    1. Mulțumesc frumos, Issabela! 🙏❤️🌹

      Apreciat de 1 persoană

  2. Iar mi-ai pus emoţia sub formă de nod în gât…
    Te pup, Aura!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Potecuță, te pup cu drag și io! Uite, o îmbrățișare tare-tare, ca să-ți treacă nodul din gât! 🤗🤗🤗🤗

      Apreciat de 1 persoană

      1. Îţi mulţumesc, draga mea!

        Apreciat de 1 persoană

Răspunde-i lui issabela.cotelin Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Tendințe