Ibiza

Prima noastră vacanță a fost abia în 2013. Și atunci am ales o destinație mai… deosebită, ca să zic așa.

Când i-am zis lui Adi că vreau să mergem în Ibiza, bineînțeles că n-a crezut c-o să și caut bilete. Când auzi Ibiza gândul te duce la ce? Pe Adi l-a dus direct la prețuri și la cât de scump e că no, e o destinație pentru bogătași.😜

Apoi te gândești la petreceri, aglomerație, zgomot, adică nimic din ceea ce doream noi pentru vacanța noastră amărâtă de 4 zile (mai mult n-am „îndrăznit” atunci să rezervăm). Bine, asta dacă nu știi să cauți ceea ce dorești.

Iar cum io-s încăpățânată și musai să găsesc ce vreau, bineînțeles că am găsit.

De Ibiza doar auzisem până atunci, nici măcar poze n-am văzut, era ceva într-o altă lume la care n-aveam noi acces, așa că n-avea rost să-mi fac sânge rău salivând după ceva intangibil.

Culmea e că din momentul în care-am zis că io vreau să ajung acolo, nimic n-a mai fost fără rost, absurd sau de neatins.

Am găsit bilete la un hotel de trei stele (da, doar trei că mama nu m-a crescut în puf și-n lux, așa că dacă era curat restul nu mă interesa, n-aveam nevoie de plasmă pe perete și seif în dormitor 😛 ) aproape de mare (nu era chiar pe malu’ mării, aveam un pic de mers pe jos, dar nici asta n-a contat pentru că ne-am dorit să facem mișcare, nu să vegetăm) și-ntr-un mic orășel, destul de departe de tot ce-nsemna aglomerație, cluburi, discoteci, petreceri și viața de noapte specifică Ibizei. Plus c-am mers în mai, deci în extra-sezon când prețurile-s la jumătate, căldură numa’ câtă trebuie (27 de grade), singura chestie mai nasoală e temperatura apei. Bine, nici rece ca Marea Nordului nu e, poți face baie liniștit, dar no, nu-i nici atât de caldă ca și-n august.

N-a contat defel.

Noi am descoperit atunci o Ibiza total opusă de tot ce auzisem.

Plaje liniștite. Peisaje mirifice. O apă atât de curată, de albastră, de verde, de aurie, de azurie, de ce culori vreți, c-aveam impresia că nu-i reală.

Apusurile… fără cuvinte.

Când am văzut soarele scurgându-se efectiv în mare am crezut că visez. Că nu-i adevărat. Stăteam pe malul marii și plângeam…

Încă de la coborârea din avion simți căldura aia toropitoare, ce parcă te lovește-n moalele capului. Pe geamurile aeroportului, așteptând să-ți iei bagajele, vezi palmierii, florile, Aloe vera imense, cactușii la fel… și de-abia aștepți să ieși iar la soare.

Senzația de tihnă și lipsa grijilor pe mine mă amețește de fiecare dată. Zâmbesc ca tuta, cu ochii-n lacrimi și suspin. Starea aia de bine, de euforie care mă învăluie e mai tare ca și orice elixir. Întineresc. Înfloresc. Parcă prind viață. Devin parcă altcineva…

Energia insulei e deosebită. Pentru mine, cel puțin. E un loc în care m-aș întoarce cu-aceeași plăcere și bucurie de încă alte (sper!) zeci de ori.

Îmi amintesc prima ieșire. Ne-am lăsat valizele la recepție (camera era gata doar după 12, o chestie ce-am învățat-o mai apoi) dar n-a fost bai, am plecat la pas și-am găsit imediat un loc ce închiria mașini. Ieftin! Așa că n-am stat pe gânduri, am luat o mașină și-am plecat să explorăm împrejurimile.

Am văzut atunci, în vreo 3 ore mai multe decât văzusem într-o viață.

Atâtea locuri faine, atâtea peisaje, case albe, pământ roșu, lămâi, portocali, meduze, arici de mare și pești înotând liniștiți pe lângă tine, nisipul ăla alb și fin, salamandrele, culorile mării cu-atâtea nuanțe de albastru, mirosurile amestecate, briza mării, roca neagră, ascuțită, vulcanică, valurile înspumate… eram năucă. Beată de bucurie.

Și-am ajuns la o plajă acoperită nu cu nisip, ci cu pietre. Destul de mari. Un câine flocos a ieșit dintr-o dărâmătură, dând din coadă agale și ne-a urmat…

Eram nu doar amețită de bucurie ci și de oboseală, recunosc. Spatele mă durea cumplit. N-aveam la noi nimic de întins pe jos dar era musai să o fac.

M-am lungit direct pe pietrele fierbinți, la câțiva pași de mare… Auzeam valurile, pescărușii…

Senzația o simt și-acum: de parcă eram pe puf de gâscă, nu pe pietre. Parcă m-au îmbrățișat, mi s-au mulat pe fiecare mușchi, de parcă m-ar fi mângâiat…

Am adormit instant.

M-a trezit Adi. Venise timpul să ne-ntoarcem la hotel.

Așa somn profund și-odihnitor nu avusesem și nici n-am mai avut de-atunci…

Ibiza rămâne destinația preferată.

Dacă ne-am fi luat după „faima” ei, ratam un loc… magic.

La care m-aș întoarce de încă zeci de ori.

Cu iubire,

Aura B. Lupu

22/03/2019

 

Ibiza1Ibiza2Ibiza4Ibiza7apus ibiza966375_512599935455111_763433239_o964114_512602168788221_1573160672_o981217_512602832121488_964739162_o963744_512602972121474_1395831483_o$SC_0086$SC_0147$SC_0183$SC_0196$SC_0752$SC_087321686717_1453141091400986_5253462178103896521_o19238225_1362806997101063_3873599419660162915_o10633616_871919412856493_9056572731971757340_o21688132_1453121318069630_2942962733178114369_o19144029_1362806860434410_7455601672048819804_oIbiza0ibiza

 

 

 

 

 

Reclame

5 gânduri despre „Ibiza

  1. O prezentare extraordinară. Și mă gândeam (pentru că tot suntem în toiul unui concurs de superblog în care colegi de ai noștri se întrec cu lucrări tematice și promovează produse ori servicii) că acest articol ar merita un premiu din partea unei agenții de turism. Dacă nu chiar din partea guvernatorului insulei, de ce nu…

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.