Clipă

When you see something beautiful in someone, tell it.

It may take a second to say it, but for him it could last for a lifetime…

Când vezi ceva frumos în cineva, spune-i.

Ar putea dura o secundă pentru a spune, dar pentru el ar putea dura o viață

Îmi amintesc fiecare compliment primit spontan, de la necunoscuți.

Curat, sincer, venit din inimă, fără apropouri deocheate și fără intenții ascunse.

Reticentă, zburlită și țepoasă ca un arici, n-am apreciat niciodată aprecierile stradale. Din contră, mă ofensau. Claxoanele, strigătele, fluierăturile nu-mi confirmau frumusețea și sex-appeal-ul, le simțeam și le interpretam ca pe niște agresiuni. Știu și de unde-mi vine asta. Platoșa ce-o afișam era evident un sistem de apărare, mă protejam de ceva ce nu știusem, ca și copil, să mă apar în trecut… 😥

A fost necesar să scormonesc adânc ca să înțeleg asta. Au trecut mulți ani până când am putut suporta un „Hei, dulceață!” fără să trântesc o geantă-n cap și-o replică usturătoare.

Însă momentele când m-am bucurat efectiv de-o apreciere sinceră sunt așa, ca și-o esență de parfum, pe care-o păstrezi în suflet o viață-ntreagă.

Și, din când în când, îi scoți dopul și inspiri adânc…

Și zâmbești…

Eram în Aalst, mă-ntorceam de la medicul meu 💖 și eram foarte fericită că mă declarase în sfârșit (aproape) vindecată; probabil că radiam asta. 🤩 M-am așezat pe-o bancă, cu căștile pe urechi, așteptându-l pe Adi cu Vlad să vină după mine.

Era o zi minunată: soare, cald, io (aproape) vindecată și mergeam să-l înscriem pe Vlad la Universitatea din Gent. 😍 Cum să nu zâmbești și să fii fericită? Era o stradă intens circulată, cu semafoare, tramvaie, autobuze, etc. Când o mașină a oprit în dreptul meu și-am văzut șoferul rostind ceva, mi-am dat căștile jos și l-am rugat să repete. Mă așteptam să întrebe ceva legat de împrejurimi și deja aveam răspunsul pregătit, nici io nu aveam habar de ele.

— Am vrut doar să-ți spun că ești foarte frumoasă, mi-a declarat el zâmbind. Dar un zâmbet din ăla sincer, curat, fără nimic lipicios și libidinos în el.

Era un bărbat între două-vârste, cu ochi închiși la culoare și-un păr cârlionțat-cârlionțat. Mașina absolut obișnuită, nu genul „aspirator de gagici” și nici el nu avea nimic din alura unui „Don Juán” de ocazie. 

Surprinsă, i-am mulțumit arătându-i în același timp verigheta de pe inelar.

— Asta nu contează, tot frumoasă ești. O zi ca tine îți doresc. 

Și-a plecat.

Chiar și acum când scriu încă zâmbesc…

Cu drag, cu bucurie. Este un moment pe care l-am pus într-o sticluță…

Pe care o destup din când în când și îl inspir…

Nu-mi mai înfrânez de-atunci nici eu complimentele. Dacă văd ceva frumos o și spun.

O fată cu-n păr minunat, doi îndrăgostiți frumoși, un bărbat îmbrăcat deosebit, o bătrânică cu ochi albaștri-albaștri… o secundă mă opresc și spun. Ce am văzut frumos în ei…

Așa cum mie mi-a mers direct la inimă complimentul cârlionțatului, poate că la fel o să le meargă și lor.

Să știi că i-ai făcut să zâmbească cu drag…

Că cineva îi VEDE. Cu adevărat.

O clipă. O secundă.

Dar ce mult contează!

Cu iubire,

Aura.

06/03/2019

Hamme.

Foto: A. Lupu – Ibiza

https://aurablupu.com/2019/03/22/ibiza/

Reclame

2 gânduri despre „Clipă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s