În casa mea sunt termite. 🙂 Termină tot. N-apuc să fac ceva de mâncare, c-a și dispărut. Lucrează mai ales noaptea, după 12. Găsesc urme dimineața când mă trezesc: firimituri, tacâmuri în chiuvetă și oale goale. Termitele astea ale mele se-ascund destul de bine-n timpul zilei, da’ știu cum să le fac s-apară: călesc un pic de ceapă și numa’ ce le-aud tropăind pe scări, venind după miros:
– Ce faci bun de mâncare???
– Pe mă-ta!
– Nooo, aia nu ne trebe! Altceva? Ce miroase-așa? Ce-i în cuptor?
– Mă-ta!
Conversații pline de miez și-nțelepciune, nu?🤣 Termitele mele…
Le-am făcut vintete. Deși miroase-apoi în bucătărie că-n afumătoarea lu’ tata și trebuie să aerisesc câteva zile la rând, a fost musai să le fac. Mai ales pentru Vlad, că i-a fost dor. De mici, așa ziceau la salata de vinete: vintete… Și-așa i-a rămas numele.
Ce drag mi-e să-i văd mâncând cu poftă și plăcere! Mă gândesc (și sper!) că poate la fel o să zică și ei, cum zic acum și io: bunătăți ca cele făcute de mâinile mamei n-am mâncat nicăieri !
Topălucă albă*, colăcei, sarmale, „tăvălita” și „deșteapta”, turtă dulce, cozonac și pogăcele și câte și mai câte! Dar, piesa de rezistență, plăcintele. Cu buruieni sau fără, cu varză sau cu silvoiț, cu urdă sau cu brânză „puturoasă”… mmm… ce bunătăți!
Da, îmi pare bine c-am în casă termite. Când le aud cum ronțăie și cronțăie zâmbesc în somn (mă rog, așa cred ei, că dorm…). 😉
Cu drag și cu iubire,
Hamme,
19/02/2019

*topălucă albă – ciulama sau tocăniță
Fragment din „Trăirile Aurei 2”; cartea o găsiți în librăria St.O.Iosif din Brașov și pe site-ul editurii Libris. Mulțumesc!
https://www.libris.ro/trairile-aurei-vol-2-aura-b-lupu-LIB978-606-029-131-2–p13043428.html


Răspunde-i lui Poteci de dor Anulează răspunsul