Termite

În casa mea sunt termite. 🙂

Termină tot. N-apuc să fac ceva de mâncare, c-a și dispărut…

Lucrează mai ales noaptea, după 12… Găsesc urme dimineața când mă trezesc. Firimituri, tacâmuri în chiuvetă…

Termitele astea-a mele se-ascund destul de bine-n timpul zilei da’ știu cum să le fac s-apară: călesc un pic de ceapă… și numa’ ce le-aud tropăind pe scări, venind după miros:

– Ce faci bun de mâncare???

– Pe mă-ta!

– Nooo, aia nu ne trebe! Altceva? Ce miroase-așa? Ce-i în cuptor?

– Mă-ta!

Conversații pline de miez și-nțelepciune, nu?🤣

Termitele mele…

Le-am făcut „vintete”. Deși miroase-apoi în bucătărie că-n afumătoarea lu’ tata, și trebuie să aerisesc câteva zile la rând, a fost musai să le fac. Mai ales pentru Vlad, că i-a fost dor…

De mici așa ziceau la salata de vinete: vintete… Și-așa i-a rămas numele.

Ce drag mi-e să-i văd mâncând cu poftă și plăcere!

Mă gândesc (și sper!) că poate la fel o să zică și ei, cum zic acum și io: bunătăți ca cele făcute de mâinile mamei n-am mâncat nicăieri… Topalucă albă, colăcei, sarmale, „tăvălita” și „deșteapta”, turtă dulce, cozonac și pogacele și câte și mai câte! Dar,  piesa de rezistență, plăcintele. Cu buruieni sau fără, cu varză sau cu silvoiț, cu urdă sau cu brânză puturoasă… mmm… ce bunătăți!

Da, îmi pare bine c-am în casă termite.

Când le aud cum ronțăie și cronțăie zâmbesc în somn (mă rog, așa cred ei, că dorm…).  😉

Cu iubire,

Aura.

Hamme,

19/02/201952764679_2309606112596190_3124609048805113856_n

 

 

 

 

Reclame

11 gânduri despre „Termite

  1. Cu vintetele m-am dumirit până la final. Chiar aveam și o bănuială că trebuie să fie ceva cu vinete. Când citesc pogace mă gândesc la un fel de gogoși. Tăvălita trebuie să fie vreo plăcintă… Dar deșteapta? Aia trebuie să fie ceva tare fain, după cum sună. Iar topaluca, o mâncare din bucătăria africană, nu-i așa? 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    1. 😆 No așe, pogăcelele-s un fel de aluat frământat cu jumări și umplute cu brânză sărată (nu te-am dumirit defel, așa-i? da’ o să caut poze și-o să-ți dai deama😉);
      „tăvălita” e o prăjitură ce se tăvălește prin nucă și băieții mei de-abia așteptau ca buna să-i lase să facă asta, că no, o bucată tavălită, alta halită😂deci știi acum de unde-i vine denumirea;
      topăluca albă-i ardelenească get-beget, ciulama sau tocăniță dar cu afumătură, respectiv cu costiță și cărnați. 😍
      Iar „deșteapta”-i tot o prăjitură dar la asta chiar nu știu de unde-i vine denumirea… 🙄🧐
      Condei, ai primit oare coletul? 😁

      Apreciat de 1 persoană

      1. Păi cum? Am răspuns prin e-mail… Mulțumesc și pe această cale. 🙂 Pentru pofta din cui…n-am cum să mulțumesc. Nu știu ce plăcere sadică au femeile să facă oamenilor în necaz cu prezentări de bunătățuri. Mă tot gândesc la răzbunare și nu știu ce-aș putea descrie și eu…interesant și apetisant. Băieți! O mână de ajutor?

        Apreciază

      2. Mă scuzaţi că intervin, nu-i frumos, ştiu. Eu ştiu că prăjitura aia e deşteaptă pentru că amesteci tot ce trebuie, torni în tavă un talmeş, un ghiveci, şi cumva, ştie ea ca în cuptor să separe blatul de cremă şi o scoţi gata separată, de aia e deşteaptă 😉
        Gata, nu mai zic nimic 😀

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s