În casa mea sunt termite. 🙂 Termină tot. N-apuc să fac ceva de mâncare, c-a și dispărut. Lucrează mai ales noaptea, după 12. Găsesc urme dimineața când mă trezesc: firimituri, tacâmuri în chiuvetă și oale goale. Termitele astea ale mele se-ascund destul de bine-n timpul zilei, da’ știu cum să le fac s-apară: călesc un pic de ceapă și numa’ ce le-aud tropăind pe scări, venind după miros:

– Ce faci bun de mâncare???

– Pe mă-ta!

– Nooo, aia nu ne trebe! Altceva? Ce miroase-așa? Ce-i în cuptor?

– Mă-ta!

Conversații pline de miez și-nțelepciune, nu?🤣 Termitele mele…

Le-am făcut vintete. Deși miroase-apoi în bucătărie că-n afumătoarea lu’ tata și trebuie să aerisesc câteva zile la rând, a fost musai să le fac. Mai ales pentru Vlad, că i-a fost dor. De mici, așa ziceau la salata de vinete: vintete… Și-așa i-a rămas numele.

Ce drag mi-e…