Impresii

Impresii. 18.07.2018
Nu știu cum sunteți voi da’ io în primele zile după ce schimb „peisajul” (adică aerul, apa, țara, mâncarea, clima, etc.) sunt amețită. Năucă. Buimacă. E o perioadă de acomodare, în care totul se petrece parcă cu încetinitorul. Ritmul e mult mai scăzut, reacțiile cu întârziere și gândirea în ceață. 😜
În primele zile când aud la radio-ul din mașină vorbind românește mai că-mi vine să-l întreb pe Adi:
-Da’ noi de când prindem posturi românești?
Sau dacă aud pe stradă vorbindu-se (tot românește!) mai că exclam:
-Uite, și ei sunt români! 🤪

Da’ după adaptare e ok. Dupa 2-3 zile-mi revin și intru-n normal.
Mă rog, în normalitatea mea incertă și ne-normală, pentru alții.
Ieri mi-am revăzut nepoatele, Andra și Daria, adică minunile III și IV. 
E ciudat cum doar când te revezi simți cât de mult ți-au lipsit. Cât de dor ți-a fost. Ai simțit lipsa și dorul și înaintea revederii, dar momentul când vă strângeți în brațe și fizic simți apropierea, abia atunci îți dai seama cât de mare a fost depărtarea…
Și regreți timpul trecut, momentele pierdute și distanța dintre voi.
Și-ai vrea să recuperezi cât mai mult, să comprimi și să condensezi totul.
E multă bucurie-n revederi. Da’ și-un strop de-amărăciune…
În astfel de momente m-aș multiplica, m-aș copia la „Xerox” măcar în două exemplare: una aici și alta-n Belgia. 🙂
Cred că asta-i provocarea noastră, a celor plecați prin țări străine, care au restul familiilor rămase-n România: să facem față dorului permanent și senzației de ne-împlinire. Ne-satisfacție. Insațietate. Te bucuri. Da’ ești și trist.
Îți pare bine. Da’ și regreți. Râzi. Da’ și plângi… Bucuria noastră nu-i niciodată deplină… E-nsoțită-n permanență de-o umbră de regret. C-ai plecat. Și că trebuie să mai pleci… C-ai venit. Dar că nu poți să rămâi…
Și-atunci ai vrea să te împarți în două…
Una aici și alta dincolo…
Dar până la plecare hai să-ncerc să uit de ea. Și să mă bucur de venire. 🙂
Și de minuni. Că am destule! 
La fel și vouă vă doresc: bucurați-vă. Cât mai puteți.
Fericiți-vă. Cât mai aveți de cine.
Desfătați-vă. Cât mai aveți de ce.

V-am țucat!
Cu dragoste,
Aura B. Lupu

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s