Impresii

Cred că asta-i provocarea noastră, a celor plecați prin țări străine, care au restul familiilor rămase-n România: să facem față dorului permanent și senzației de ne-împlinire. Ne-satisfacție. Insațietate. Te bucuri. Da’ ești și trist.
Îți pare bine. Da’ și regreți. Râzi. Da’ și plângi… Bucuria noastră nu-i niciodată deplină… E-nsoțită-n permanență de-o umbră de regret. C-ai plecat. Și că trebuie să mai pleci… C-ai venit. Dar că nu poți să rămâi…
Și-atunci ai vrea să te împarți în două…
Una aici și alta dincolo…

Aura B. Lupu

Impresii. 18.07.2018
Nu știu cum sunteți voi da’ io în primele zile după ce schimb „peisajul” (adică aerul, apa, țara, mâncarea, clima, etc.) sunt amețită. Năucă. Buimacă. E o perioadă de acomodare, în care totul se petrece parcă cu încetinitorul. Ritmul e mult mai scăzut, reacțiile cu întârziere și gândirea în ceață. 😜
În primele zile când aud la radio-ul din mașină vorbind românește mai că-mi vine să-l întreb pe Adi:
-Da’ noi de când prindem posturi românești?
Sau dacă aud pe stradă vorbindu-se (tot românește!) mai că exclam:
-Uite, și ei sunt români! 🤪

Da’ după adaptare e ok. Dupa 2-3 zile-mi revin și intru-n normal.
Mă rog, în normalitatea mea incertă și ne-normală, pentru alții.
Ieri mi-am revăzut nepoatele, Andra și Daria, adică minunile III și IV. 
E ciudat cum doar când te revezi simți cât de mult ți-au lipsit. Cât de dor ți-a fost. Ai simțit…

Vezi articolul original 216 cuvinte mai mult

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s