Acasă

30 iulie 2018
După un drum lung și destul de greu (mai ales ultimii 500 de km, de la Würzburg încoace) am ajuns acasă. 🙂
ACASĂ. 😍 (în Belgique 😉 ).
E minunat sentimentul pe care-l ai când ajungi în România, la acasa ta părintească, în țara de baștină, să vorbești limba maternă și să calci pământul străbun.
Dar… Doamne câtă tihnă, câtă mulțumire și câtă fericire simt când trec pragul casei mele! Câtă iubire și emoție simt să-mi iau băieții-n brațe, să-i văd înalți ca brazii și frumoși ca doi sori ce-mi luminează existența! Să privesc prin casa asta a noastră și s-o simt cum mă primește cu brațele deschise, caldă, tihnită și fericită că m-am întors.
Zâmbiți sau clătinați din cap, nu? Vă spuneți în gând: „A-nebunit lupoaica!”? Nu, n-am – chiar – înnebunit de tot însă pentru mine-o casă nu-i doar o clădire, niște camere și-un mobilier, un spațiu de care mă folosesc și gata. E mult mai mult. 
E-un loc al meu. E o energie care mă învăluie. E acasa mea. De care aparțin și-mi aparține. Iar acasa fiecăruia-i unde simțim noi că e.
Acum, scufundată și-afundată-n fotoliu’ meu, cu ceașca preferată-n mâini, privind din când în când prin încăpere și inspirând mirosul familiar simt – cu-adevărat – c-am ajuns acasă. 

Oriunde vă aflați pe lumea asta, în orice loc trăiți, puneți-vă amprenta.
Impregnați-vă energia.
Binecuvântați locul.

Și-o să primiți de zeci de ori mai multă energie înapoi. 🙂

Un început de săptămână fain s-aveți.
V-am țucat!
Cu dragoste,
Aura B. Lupu

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s