Jurnal de călătorie II

În prima seară am căzut la datorie lată. M-am prăbușit pe pat și-am dormit dusă vreo 12 ore. Când am făcut ochi am ieșit pe balcon și… surpriză: răsărea soarele!

Am crezut că spectacol mai măreț decât apusul soarelui în mare nu există. Dar apoi am văzut răsăritul… și-am rămas fără cuvinte. În fața unei astfel de măreții nu poți decât să te închini. Și să mulțumești divinității că te-a făcut părtaș ei. Contemplare. Închinare. Și-o promisiune: că va fi o zi minunată.
Și-a fost…
Am găsit o plajă splendidă la 5 minute de hotel. Cum io de-o vreme-ncoace fac alergie și nu mai pot să stau la soare, intru-n apă până-n gât, cu ochelarii pe nas și șapca pe cap. Mai înot, mai fac pluta, mai încerc să prind peștii, până mă zbârcesc și-ncep să-mi clănțăne dinții-n gură, rezist câteva ore. Când ne-am așezat prosoapele pe plajă, lângă noi era o familie de ruși: el, ea și copilul. Ea a intrat deodată cu mine în apă, bărbații au rămas (și-al meu, și-ai ei) pe mal. La un moment dat văd că bărbații ei îmi făceau mie semne. Mă uit în jur… numa’ io. Mă uit iar pe mal, ei continuau să-mi arate că merg la bar să-și ia de băut. Io iar mă uit de jur împrejur… clar, în zona aia eram singură cuc. Hm, dau din umeri și-ncep să râd. Păi no, de mine mergeți și dacă vreți luați-mi și mie ceva, că nu mă supăr. O văd pe nevastă-sa departe, în stânga mea, printre alți „scăldători”, le făcea disperată semne cu mâna. Amândouă blonde, cu ciabilici pe cap și ochelari de soare, în apă până-n gât… ne-au confundat.
No, se mai întâmplă, îmi spun io-n gând.
După o vreme îl văd pe-al meu că-mi face semne. El mă „ginise” corect. Mândră nevoie mare că bărbatu’ meu mă recunoaște, îi răspund și-i strig să-mi ia și mie o limonadă (că rușii când și-au dat seama de confuzie, nu mi-au mai mai cumpărat nimic, zgârciții!).
Și-l văd când se întoarce cum se îndreaptă spre prosoapele noastre, da’ se-oprește câțiva metri înainte. Se proțăpește lângă o cucoană, răsturnată pe-o rână și cu șalul pe cap. Hm, bărbate, oare ce faci? Îl văd că se instalează tacticos lângă dânsa… Mă umflă râsu’. Să vezi că mă confundă cu aia! Și-ncep să râd în hohote, prevăzând urmarea. Și-așa și e. Se ridică tanti și se chiorăște la el : ” Da’ ție ce-ți trebuie, bre?”. Al meu belește ochii, ridică mâinile și-i citesc pe față stupoarea și pe buze scuzele. Și-o-tinde-n varză ca pușcat. Ajunge la destinația corectă și-l văd cum mă caută cu privirea-n apă. Io deja mă sufocăm de râs.
No zic, hai să ies din apă și să-l consolez, că văd că-i venea să intre în pământ de rușine.
Când ajung lângă el avea ochii mici…
– Ce-ai făcut, bărbate? Umbli la altele? întreb io indignată.
– No bine și tu amu! îmi răspunde îmbufnat (tăt el!).
– Păi no, zi și tu, să nu mă recunoști? În halu’ asta am ajuns? îl cert io, răzând încă.
– Da’ de unde sărăcia să știu că nu ești tu? Blondă, cu șalu’ pă cap, am crezut că tu ești! Când m-am uitat mai bine și-am văzut că are-un neg pe buză, m-am dumirit, da’ atunci era deja târziu, că se ridicase și se uita urât la mine! mi-a explicat el supărat.
Amu’ nu știu ce-l supărase mai tare. Confuzia sau reacția doamnei.
Toată ziua m-am amuzat pe chestia asta. Când vedeam vreo blondă îl și atenționam:
– Vezi să nu te-apuci s-o pipăi, că nu-s io! Și-ți mai iei și vreo poșetă-n cap!
– No, îmi mai scoți mult ochii pe chestia asta?
– Tătă viața!!! Auzi tu, cu cine mă confundă el! Ha!

Așa că dragile mele, io zic c-ar fi mai bine să vă puneți panglici, așa, ca la valize, să vă recunoască partenerii.
Că dacă se iau doar după culoarea părului… dau de belea.

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu

Fragment din #TrăirileAurei; ambele volume le găsiți pe site-ul editurii Libris.

Mulțumesc!

https://www.libris.ro/trairile-aurei-vol-1-aura-b-lupu-LIB978-606-029-351-4–p20825390.html?fbclid=IwAR3PHoKTatLizva_AeNNZ1NP2LAC3GRXipDCBxB_1XJxUK79AIXWe9VCTxw

https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Aura+B.+Lupu

https://www.librariaonline.ro/trairile_aurei_volumul_ii-lupu_aura_b-libris_editorial-p10145603

https://www.emag.ro/trairile-aurei-aura-b-lupu-editia-2019-9786060291312/pd/D5TNSBMBM/

https://carturesti.ro/carte/trairile-aurei-676039882

Foto: A. Lupu, răsărit, Creta iunie 2018

DSC_0050

Donație

Vă place ceea ce citiți? Aici puteți sprijini autoarea. Mulțam fain!

€10,00

7 gânduri despre „Jurnal de călătorie II

  1. A republicat asta pe Aura B. Lupu și a comentat:

    După o vreme îl văd pe-al meu că-mi face semne. El mă „ginise” corect. Mândră nevoie mare că bărbatu’meu mă recunoaște, îi răspund și-i strig să-mi ia și mie o limonadă (că rușii când și-au dat seama de confuzie, nu mi-au mai mai cumpărat nimic, zgârciții!).
    Și-l văd când se întoarce cum se îndreaptă spre prosoapele nostre da’ se-oprește câțiva metri înainte. Se proțăpește lângă o cucoană, răsturnată pe-o rână și cu șalu’ pe cap. Hm, bărbate oare ce faci? Îl văd că se instalează tacticos lângă dânsa… Mă umflă râsu’. Să vezi că mă confundă cu aia! Și-ncep să râd în hohote, prevăzând urmarea.

    Apreciază

  2. În urma unor experiențe făcute de cercetătorii britanici 🙂 s-a stabilit destul de clar că bărbații își recunosc fără greș consoartele… chiar și cu ochii închiși. Adică după glas. 🙂 Semn că ei (toți cei 100 de subiecți), erau foarte buni „ascultători”.
    Dar parcă și noi, nu?

    Apreciat de 1 persoană

    1. Adi de data aia n-a prea fost… 🤨😖 nici rușii, de altfel 🤣 da’ no, las’ c-au plătit ei prețul. Cu vârf și îndesat. 😁
      Doua cercetătoare (una româncă și alta rusoaică) au dat iama-n magazine și și-au cumpărat în ziua aia tot ce-au vrut. În urma acestui „studiu” s-a stabilit că bărbații au fost fooooarte receptivi și atenți la nevestele lor. 😉

      Apreciat de 1 persoană

  3. Dar n-au fost cu ochii închiși. S-au lăsat înșelați de câte un element vizual luat de simbol (culoarea părului sau cine știe…). Însă glasurile (pe care fiecare femeie și-l face foarte bine auzit) nu s-ar fi putut confunda.
    „Te-am ginit amu, mintenaș, că ești a mai faină dintre muieri și glas înțăglat ca al tău nu găsesc la nime!”
    Care în traducerea rusească ar veni așa:
    „Давай, женщина! Конечно, я узнал тебя. Ты моя вувузела!”

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns la Lupu Adrian Anulează răspunsul

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.