Am multe momente de îndoială. Am multe zile de nesiguranță. Am săptămâni în șir de ezitări.

Să nu credeți că văd totul în permanență roz bombon cu picățele. Să nu credeți că sunt întruna puternică, hotărâtă și de neoprit.

Ups & downs

Fiecare le avem. Nu poți fi „pe val” tot timpul. Mai tragi și câte-o trântă.
Ultima a fost destul de zdravănă, m-am împiedicat și-am căzut cât am fost de lungă pe trotuar. Bine, m-am ridicat rapid și mi-am continuat mersul de parcă nu s-a întâmplat nimic. Da’ după primul colț (de unde credeam io că nu mă mai vede nimeni) m-am oprit să evaluez daunele: blugii rupți, genunchii plini de sânge și palmele zdrelite.

L-am sunat imediat pe Adi, iar printre suspine am reușit să îngân:
— A… aa … am piiiii… ca… aat.
— Ce-ai făcut??? că bietu’ om n-a prea înțeles din prima.
— Am piiiiicaaaat, boceam io în continuare.
— Da’ oare cum ai reușit, bleagă ce ești? Te-ai lovit rău?
— Daaaaaa, hohoteam eu.
— Ooo, săraca de tine!

Am și acum urma pe genunchi.

Însă vedeți, în primul rând contează să te ridici. Apoi să ai cui să te vaieţi. Simplul fapt că Adi m-a compătimit, iar când a venit acasă m-a bibilit și mi-a pupat „buba”, a făcut durerea mai suportabilă. Iar în al treilea rând, să-nveți ceva din toată tărășenia.
Știu acum, că imediat după ce ies din casă, la câțiva metri depărtare, este o dală în trotuar ieșită nițeluș în afară, pe care trebuie s-o ocolesc, nu să dau în ea, ca tuta.

Ups and downs

Ni se spune să fim puternici, performanți, să mergem înainte, să luptăm, să facem, să dregem, să ne zbatem, să dăm din coate, să nu ne dăm bătuți, să învingem, să nu renunțăm, să nu, să nu, să nu!

Ba da. Io zic că da. Măcar din când în când. Time-out. Relax. Detașare. Plug-out. Cu toții avem nevoie de asta. Și-i omenesc să fie așa. Pentru că după aia vezi mai bine și mai clar imaginea de ansamblu. Se limpezesc parcă apele și se triază prioritățile.

De ce să muncim 16-18 ore pe zi într-un loc de muncă pe care-l detestăm? Pentru bani, ar spune mulți. Dar când banii ăia ajungi să-i dai la doctor, oare mai merită? Când alea 16-18 ore pe zi le petreci departe de familia ta, care-ți duce dorul și-ți simte lipsa acut, oare mai merită? În timp ajungeți să vă înstrăinați, să vă „pierdeți” unii de ceilalți și să nu vă mai (re)cunoașteți.

Și oare merită?

Așa că faceți-vă timp de-o detașare. Permiteți-vă să fiți și slabi. Și mai puțin performanți. Și mai puțin dispuși să dați timp.

Dați-vă un pas în spate și priviți.

Imaginea de ansamblu o să vă taie răsuflarea.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

❤

7 februarie 2018

Fragment.

Cărțile mele le găsiți aici 
https://www.sionoeditura.com/product/eu-si-atat/
https://www.sionoeditura.com/…/traieste-iubeste-si-taci/
și aici 
https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Aura+B.+Lupu
și-n următoarele librării:
Eminescu- București
Gaudeamus- Cluj
La două bufnițe – Timișoara
Junimea & Casa Cărții – Iași
Elstar – Câmpina
Șt O Iosif – Brașov & Libris
Prăvălia cu cărți – Constanța
Aida – Drobeta-Turnu Severin
și alte librării independente din țară.
PLUS rețelele naționale:
Alexandria
Cărturești
Humanitas
CLB – București
Mulțumesc!
Copyright ©2017-2023 Aura B. Lupu