Am multe momente de îndoială. Am multe zile de nesiguranță. Am săptămâni în șir de ezitări.
Să nu credeți că văd totul în permanență roz bombon cu picățele.
Să nu credeți că sunt întruna puternică, hotărâtă și de neoprit.

Ups & downs…
Fiecare le avem. Nu poți fi „pe val” tot timpul. Mai tragi și câte-o trântă.
Ultima a fost destul de zdravănă, m-am împiedicat și-am căzut cât am fost de lungă pe trotuar.
Bine, m-am ridicat rapid și mi-am continuat mersul de parcă nu s-a întâmplat nimic.

Da’ după primul colț (de unde credeam io că nu mă mai vede nimeni) m-am oprit să „evaluez” daunele: blugii rupți, genunchii plini de sânge și palmele zdrelite…
L-am și sunat pe Adiță și printre suspine am reușit să îngân:
— A…aa…am piiiii…ca…aat.
— Ce-ai făcut??? că bietu’ om n-a prea înțeles din prima.
— Am piiiiicaaaat, boceam io în continuare.
—…