EDI

Bucuria pe care ți-o aduce un animal de companie nu pot s-o compar cu nicio altă bucurie. Da’ nici durerea…

Ziua de ieri a fost oribilă.

Ieșind cu Edi la alergat (sau mă rog, o încercare de alergat, plină de gâfâieli și pauze repetate că mi-am ieșit rău din formă) am observat că Ediță al meu trăgea că apucatu’ către drum. La început m-am gândit că no, miroase el ceva (că din trei simțuri ăsta ce-l mai are citov, de văzut așa-și-așa iar de auzit spre deloc).

Însă pe drumul de întoarcere mi-am dat seama că-i altceva, își scutura și capul și-și pierdea parcă echilibrul.

Vă dați seama că am mers direct la veterinar.

Panica, durerea, neputința, neacceptarea, mila,și multe alte sentimente m-au încercat ieri pentru prima dată.

Edi împlinește mâine 13 ani.

Un gând pe care-l alung ca pe-o muscă de aia care tot vine și te bâzâie.

Și vai ce mi-ar place să izbesc gândul ăsta de-un perete la fel ca pe musca aia afurisită!

Însă ieri m-a izbit el pe mine. Rău de tot.

Edi a îmbătrînit. Rapid.

Și nu pot face absolut nimic. Decât să accept.

Veterinarul mi-a zis că nu-i nimic grav, că e ceva normal la vârsta pe care o are, da’ pe mine m-a dat peste cap. Complet.

Edi pentru mine e membru al familiei. Punct. Nu-i „doar” un câine. E puiul meu .

E parte din mine.

N-a fost emoție pe care să n-o fi împărtășit cu el. Durere sau râs. Bucurie sau plâns. Boală sau stare de bine. El a fost mereu părtaș. Alături. Dacă am mers la baie, mi-a deschis ușa, s-a pus în cur și s-a uitat la mine. No bucură-te de intimitate dacă poți! La bancă, la farmacie, în magazine, peste tot el a fost cu mine.

Magazinele unde n-am voie cu el, le evit. Pur și simplu. Unde câinele meu nu-i bine-venit, nici banii mei n-au ce căuta acolo, nu?

Casa ne-am luat-o tot datorită lui. Inițial am căutat să închiriem dar n-am găsit una care să accepte și un câine. Așa că… a fost musai să ne cumpărăm una.

La mare, la munte, în concediile în care-am mers cu mașina a fost cu noi. Peste tot. A „însemnat” străzile multor țări, multor orașe.

Anul trecut de asta am mers cu mașina în România. Ca să-l putem lua și pe Ediță cu noi.

O istorie întreagă. Plină de Edi.

Cred că și-n postările mele apare constant. Cum să nu apară când a fost tovarășul meu de drum? Prietenul de nădejde care nu m-a părăsit niciodată? Care m-a așteptat întotdeauna? Și m-a iubit necondiționat?

Astfel de iubiri nu le poți întoarce. Noi, ca oameni, n-o să-i putem răsplăti niciodată.

Și culmea e că dragii de ei nici măcar nu așteaptă vreo răsplată. Ei vor doar să fie în preajma noastră (chiar și la baie!).

Chiar dacă ziua de ieri a fost oribilă, istoria mea întreagă alături de Edi e minunată.

Și sunt recunoscătoare pentru fiecare zi, fiecare clipă.

Tot ce pot face e să mă bucur încă de prezența lui. Care e o binecuvântare.

Fiecare zi. Fiecare clipă.

With love,

Aura.

26853874_1562315580483536_435922203_o

 

 

Donație

Vă place ceea ce citiți? Aici puteți sprijini autoarea. Mulțam fain!

€10,00

Reclame

Un gând despre „EDI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s