Gelozie

Gelozia.

Un alt subiect care pe mine mă atinge. Rău de tot. Pentru că știu că victimele geloziei ajung până la urmă să fie abuzate și fizic. E o linie extrem de subțire între a rămâne doar gelos, fără să vrei să-ți impui dorința aia exacerbată de control și fizic, până la urmă. Pentru că de fapt asta-i gelozia. Să vrei să deții controlul absolut asupra ființei pe care, cică, o iubești. Să-i știi fiecare gând, fiecare mișcare, fiecare cuvințel, fiecare sentiment. Iar asta NU este iubire. E praf în ochi. În ochii celui pe care pretinzi că-l iubești.

„Din cauză că te iubesc atât de mult, de asta sunt așa!”.

Parol? Ești așa pentru că ești un nenorocit nesigur și complexat, care încearcă să-și amețească victima (asta este, o victimă, nu iubită, nu soție, ci VICTIMĂ) cu declarații înflăcărate de dragoste, arătându-ți la început doar partea aia blândă, caldă, de „iubițel” afectuos, înțelegător, simțitor și preocupat doar de „iubițica” lui. Chiar te simți la început nițel flatată, uite ce om sensibil, uite ce suflet bun, cât mă iubește! Ce noroc a dat peste mine! Pentru ca apoi preocuparea asta să escaladeze și să se transforme în gelozie și obsesie.

„Cine te-a sunat aseară la ora aia? (chiar dacă era numai 7 p.m.) De ce ai venit acasă cu 5 minute mai târziu? Cine era ăla care te-a salutat? De ce-ți zâmbește șoferul de taxi? Da’ pe ăla de unde-l mai cunoști? Cu cine te-ai întâlnit în astea 5 minute cât ai dus gunoiul?”.

Și uite-așa, încet–încet, te prinde în mrejele lui, în pânzele țesute cu o dibăcie care te sperie.

Ajungi să crezi că tu ești de vină. Ăsta-i jocul perfid pe care-l joacă cu mintea ta. Nu că el e dus de-acasă și-n tărtăcuță n-are decât tărâțe și scenarii. Nu. Te face să crezi că tu ești cea care-i dă motive să fie gelos.

Păi da, fusta aia mini nu pentru el o porți (deși chiar el ți-a făcut-o cadou!), nuuu, ai purtat-o ca să-l faci pe ăla din stație să se zgâiască la tine și să-ți admire pulpele! Care-s numai ale lui! Pricepi? Doar el are voie să le vadă, nu toți nesimțiții și libidinoșii „dă pă” stradă! Așa că trage-un sac în cap și numai așa mai ieși din casă, auzi?

Baiu’ e că și cu-n sac pe cap, el tot o să găsească un motiv să-ți reproșeze ceva, că e îndreptățit să fie gelos. Prin gaura de la sac ți s-au văzut ochii! Așa că ia stai tu de-acum în casă, dacă se poate, în vitrină.

Eh, da’ și atunci e băi! Dacă te fute prafu’ ???

Ideea este că unui gelos n-ai cum să-i scoți asta din cap. Indiferent la ce ai renunța, la ce nu ai mai face ca să-l liniștești, n-o să fie niciodată de ajuns. El este persecutorul, iar tu ești VICTIMA. Singura soluție? Scapă de el de urgență! Pentru că dacă încă este la faza interogatoriului, cu siguranță urmează și faza violenței fizice. O pălmuță la început așa, de testat terenul. Iar dacă i-o accepți, că no, tu simți c-ai cam meritat-o – și are el grijă să te facă să te simți vinovată și pentru aerul pe care-l respiri! –, e gata. Dacă nu pleci în momentul imediat următor, ești pierdută.

Gelozia nu-i o glumă. Nu-i de neglijat. Nu-i de zis : „Oh, dar e gelos pentru că mă iubește!”

Nici vorbă!

Gelozia nu este iubire. Este manipulare. Care duce până la urmă la violență.

Iubiți-vă. Dar adevărat. Simplu. Din inimă. Și nu faceți rabat. Nu vă mulțumiți cu puțin.

„Merge și-așa. Altu’ mai bun nu găsesc. Măcar aduce bani în casă. Toți bărbații sunt la fel” ș.a.m.d.

Astea-s scuze. Te complaci într-o situație care nu-ți face niciun bine.

Așa că opriți-vă din scuzat și trăiți ceea ce trebuie trăit. Iubirea adevărată.

Ca să apară ceva bun în viață, trebuie să renunți la ceea ce nu îți mai folosește.

Exact cum este când faci curățenie generală în casă: ce e stricat, nefolositor, uzat, arunci. Doar așa faci loc noului.

Tot așa e musai sa facem și în suflete.

Curățenie generală.

Măcar din când în când!

S-aveți spor!

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

Fragment din „Trăirile Aurei”.

Cărțile mele le găsiți aici:

https://www.sionoeditura.com/product/eu-si-atat/

și aici:

https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Aura+B.+Lupu

și-n următoarele librării din țară:
Gaudeamus – Cluj-Napoca
Libris – Brașov
Junimea – Iași
Casa Cărții – Iași
ELSTAR – Câmpina
Prăvălia cu Cărți – Constanța
Mihai Eminescu – București
Aida – Timișoara
Libris Eminescu – Tg. Mureș
Excelent Coffee & Books – București

Mulțumesc.

#citimromânește #sprijinimautoriiromâni

#aurablupu #libris #siono #eușiatât #trăirileaurei

Mulțumesc!

Donație

Vă place ceea ce citiți? Aici puteți sprijini autoarea. Mulțam fain!

€10,00

5 gânduri despre „Gelozie

  1. Gelozia este o boală într-adevăr și este declanșată de nesiguranța și neîncrederea în propria persoană. Complex și frustrare, astea sunt stările sale de ordine. Dacă stai și te gândești, abuzatorul este și el o victimă, a propriei personalități deviate. Însă abuzatul ce vină are? Că s-a nimerit acolo?

    Un lup plângea de mama focului, cu lacrimi de crocodil. Oaia miloasă, îl vede și se apropie de el să-l mângâie.
    -Lasă lupule, nu mai fii supărat. Are să fie bine. Te văd deosebit și asta mă bucură foarte mult. Ce bine ar fi dacă toți lupii ar deveni așa blânzi și inimoși ca tine. Dar spune-mi, de ce plângeai?
    -Mă enervaseră niște miei care țopăiau pe aici și îmi făceau poftă! I-am mâncat. Erau ai tăi? Hai că acum mi-a trecut supărarea.

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.