Dimineți perfecte. Nu cer mult de la viață. O cafea, un ghemotoc în brațe. Niște triluri de păsărele. O țârucă de tihnă și-un strop, doar un strop de fericire. Mereu când mi se urează „Îți doresc tot binele din lume!”, reacția mea e de refuz, de negare. Înțeleg intenția, o apreciez, mulțumesc pentru urare dar nu, nu vreau tot binele. Vreau să-l împart cu toată lumea, nu sunt hulpavă, mie-mi ajunge o bucățică mică, restul să ajungă la fiecare. O rază timidă de soare, un sărut de „Bună dimineață!”, un zâmbet somnoros, o cană cu o cafea bună. O zi care începe banal, domol, fără stridențe. E, pentru mine, o dimineață perfectă.
30/05/2025





Lasă un comentariu