La Sfântul Maslu de la Nicula, când biserica mică era plină ochi, de n-aveai loc nici să arunci un ac, mereu m-a impresionat bucata asta din Biblie, epistola 1 a Sfântului Apostol Pavel către Corinteni: „Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuiește, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată.”
Iar acum mulți ani, în biserica aproape pustie din Aalst, în care erau doar câteva suflete și niște icoane atârnate pe pereți, când preotul care slujea ne-a dat și nouă, mirenilor, să citim pe rând, iar lui Adi i-a căzut chiar bucata asta, care mie-mi plăcea în mod deosebit, a fost momentul când am înțeles că nimic nu-i întâmplător. Că dragostea și credința pot să străbată mii de km, că le purtăm pe amândouă în același loc: în suflet. Că se creează punți nevăzute între țări, între oameni, între biserici, unite de trei lucruri: credință, dragoste și dor.
Hristos a înviat!
Cu drag și cu iubire,
29/04/2023
Aura B. Lupu 