Simt că vine primăvara. Dimineața mă trezesc în cântecul păsărelelor, seara apuc să văd apusul când mă întorc de la muncă, iar ieri, în plimbarea cu Max prin pădure, am găsit semnul clar al venirii ei: un mănunchi alb de ghiocei. Corpul îmi vibrează de nerăbdare, aștept căldura, copacii înfloriți, apusuri spectaculoase și primăvara plină de viață ca un vițel ce iese prima oară din grajd. Mă prăpădeam de râs când, copilă fiind, îl vedeam dând din capul cu cornițele abia crescute și din copite, zburdând ca un bezmetic prin curtea înverzită, lăsând urme prin iarba proaspăt ieșită. Așa mă simt și eu. De-abia aștept. Să pot să merg iar cu bicicleta mea pe coclauri, să alerg, să joc badminton. Să las în urmă toată perioada asta grea, întunecată, iarna lungă și gri. Vreau culori, vreau miresme, vreau să văd brazda groasă, a pământului arat, să simt mirosul belții și-al florilor și să văd fluturii zburând.
Simt că vine primăvara. De-abia aștept!
Voi?
Cu drag și cu iubire,
15/02/2023
Aura B. Lupu 
Răspunde-i lui Poteci de dor Anulează răspunsul