Nu m-am mai biciclit – fițălit de mult. Știți cuvântul ăsta deja, nu? https://aurablupu.com/2020/03/25/fietsen/
Pedalând, simt cum mușchii se răzvrătesc. Mă dor, apoi mă ard. Transpir. Părul îmi zboară în toate părțile. Simt cum fața mi se înroșește tot mai tare. Respir greu, gâfâi. Dar ce bine e! Mi-a lipsit senzația de libertate, sunetul roților pe pietriș, efortul depus la urcarea vreunei pante și-apoi amețeala coborârii în viteză. Ridic mâna în aer, o întorc, vreau să simt vântul cald cum trece printre degetele răsfirate, aș ridica și cealaltă mână de pe ghidon, să am senzația că zbor, rațiunea se opune și bine face, io cad în nas și de pe loc drept. Și-acum, chiar vara, n-am chef de genunchi juliți. Trec în viteză pe lângă un biciclist care merge-n contra-sens, el are de urcat panta, și chicotesc ștrengărește în gând. Când am urcat-o io și altul cobora, cu greu m-am abținut să nu mă strâmb la el. Azi am chef de ridicol. Am chef să mă prostesc. Ridic ochii spre cer și frânez brusc. Musai să fac poza la așa o mândrețe de soare și cer. Acum, în pat, tot corpul mă doare. Și totuși, cât de bine e să te biciclești din nou!
Cu drag și cu iubire,
02/06/2022
Aura B. Lupu 