Azi, la Lidl, m-am simțit ca acasă, în România. Peste tot se auzeau români, încă înainte de parcare. Cum io-s hăbăucă de felul meu, am trecut pe lângă o mașină bengoasă, fără să bag de seamă ce muzică se auzea din ea, ba l-am auzit și pe tânărul care-o conducea povestind ceva, dar tot nu m-am prins, abia-n parcare, înainte să-mi iau căruciorul, am recunoscut câteva cuvinte și m-am întors râzând. A râs și băiatul, și-o fi dat seama el mai repede că-s conaționala lui. Apoi la produsele de patiserie un băiețel se târguia cu tatăl lui să-i ia gogoși, tatăl încerca să-l convingă că nu mai sunt, dar chiar și de la înălțimea lui băiatul tot a văzut o margine glazurată, așa că păcăleala n-a ținut. Singura înțelegere la care au ajuns a fost să n-o mânânce până la casă, dar nu știu dacă a rezistat. O voce de femeie zicea că roșiile alea nu-s bune, io am confirmat, i-am și zis bărbatului care împingea căruciorul să le pună la loc, au început să râdă și ei, și io, erau prietenii noștri, veniți la cumpărături. Apoi alți trei bărbați căutau ouă, unul zicea că el mai are patru, de data asta am tăcut, da’ de râs tot am râs singură, la ce am zis în gând. 
Pe la frigidere alt cuplu căuta înghețată de banane, mai încolo un grup de bărbați lua bere. În fața mea, la casă, tot români. Da, azi, la Lidl-ul din Hamme, m-am simțit ca-n România. A fost fain. Și interesant… 
Cu drag și cu iubire,
28/05/2022
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu