Ultimele zile din martie au venit cu vânt, cerul s-a înnorat și temperatura a mai scăzut. Nu-i bai, natura tot frumoasă e. Pe lac ne-a întâmpinat o lebădă ce-a venit până lângă mal, ne-a studiat, noi am admirat-o, apoi a-nceput să facă scufundări. La căsuță am găsit un copac doborât de furtuna năprasnică de-acum o lună (cred), câteva narcise înflorite și urme de foc. Precis au fost pe-acolo tineri care-au petrecut. Noi ne-am bucurat de-o oră de liniște. De parcă ar fi vrut să ne dezmierde, a ieșit un pic și soarele. V-am tot îndemnat să ieșiți cât de des puteți afară, în natură, măcar o jumătate de oră pe zi, și mă repet. Pentru mine asta funcționează întotdeauna, capăt alt elan, îmi schimb starea, mă încarc. Dar ce mai este important, este să-ți golești mintea de orice. Să fii prezent. Să asculți, privești, miroși, să-ți folosești simțurile. Să respiri adânc, conștient. Natura te susține. Dar mai întâi trebuie să te conectezi la ea. Să lași grijile, gândurile, stresul deoparte. Și, măcar o jumătate de oră, să fii prezent complet. Cu mintea, trupul și inima.
Cu drag și cu iubire,
29/03/2022
Aura B. Lupu 
Awww… avem și noi lebede la lac. E plin de rațe și pescăruși, dar când văd lebedele e o adevărată bucurie. 🙂 Max arată super cu narcisele. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumim, Jo!
ApreciazăApreciază
Îmi fac şi mie tare bine plimbările, dar când nu pot, ca acum, mă încarc cu pozele tale 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce bine-mi pare! Te îmbrățișez, Potecuț!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Azi am ca temă golitul minții… Grea operațiune, dar imperios necesară. Și tot astăzi, bifez cea mai ciudată zi, puțin spus a lunii, dar cred ca a ultimilor 5 ani (ca să merg cu mintea doar până acolo unde n-aș face greșeli). Trecuse iarna și nu am văzut zăpadă decât într-una din zilele alea când am fost în România, una dintre ele. Azi-noapte însă a nins. A trebuit să îmi curăț mașina când a fost nevoie să plec de acasă. Apoi a ieșit un soare și s-a topit. Și iar a nins. Soare din nou. Ninsoare, sfârșită apoi în grindină. Acum când scriu, a ieșit din nou un soare, că aș putea să-i zâmbesc tolănit afară, pe un șezlong. Însă gata, nu mă voi lăsa păcălit a nu știu câta oară! Se joacă vremea, ca și cuvintele care o descriu, soare-ninsoare 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Condei, la noi măcar a fost constant frig și cer înnorat. Ca noroc, zăpada n-a ținut, acum, când scriu, e sâmbătă și nu se mai vede nici urmă de ea. Păcat doar de magnoliile și copacii înfloriți.
ApreciazăApreciază