Mi-am dorit mereu să stau pe prispă, în aerul rece al dimineții, cu cana de cafea fierbinte încălzindu-mi mâinile, să ascult păsările și să-mi spun rugăciunile. Să-i mulțumesc lui Dumnezeu. E o ceață groasă, sunt -3 grade, totul e alb, dar când dimineața e ceață, ăsta-i semn bun, mai târziu va fi cald. Asta-mi zicea bunica, atunci când bâzâiam că-i urât și frig afară. Și-avea dreptate. Acum mă bucur că văd ceață, iar aerul rece îl trag cu nesaț în piept. Aș absorbi adânc, prin toți porii și liniștea și tihna. Acum, de pe prispă, sorb din cafea. Inspir. Expir. Mulțumesc. Și zâmbesc. Știu că va fi o zi minunată, cum și vouă la fel vă doresc.

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
26/02/2022