Prispă

Mi-am dorit mereu să stau pe prispă, în aerul rece al dimineții, cu cana de cafea fierbinte încălzindu-mi mâinile, să ascult păsările și să-mi spun rugăciunile. Să-i mulțumesc lui Dumnezeu. E o ceață groasă, sunt -3 grade, totul e alb, dar când dimineața e ceață, ăsta-i semn bun, mai târziu va fi cald. Asta-mi zicea bunica, atunci când bâzâiam că-i urât și frig afară. Și-avea dreptate. Acum mă bucur că văd ceață, iar aerul rece îl trag cu nesaț în piept. Aș absorbi adânc, prin toți porii și liniștea și tihna. Acum, de pe prispă, sorb din cafea. Inspir. Expir. Mulțumesc. Și zâmbesc. Știu că va fi o zi minunată, cum și vouă la fel vă doresc.

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
26/02/2022

2 gânduri despre „Prispă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.