Sunt o curioasă, o băgătoare-n seamă, îmi place să văd, să studiez, să observ. Mai ales în perioada asta din an când jaluzelele se lasă mai târziu (sau defel) și se văd ornamentele și brazii de Crăciun. Mă zgâiesc, recunosc, cu nerușinare și exclam mereu „Doamne, ce frumos e împodobit!”. Adi mă trage de mână și-mi șoptește, rușinat: „Hai, nu te mai uita la oameni în case, nu-i frumos!”. Iar io mă îmbufnez. „Păi atunci de ce nu trag storurile, dacă nu vor să se uite nimeni în casa lor?”. Și oricum, continui să mă uit. Brazi de toate dimensiunile, unii tronează în mijlocul camerei, alții-s urcați pe-o masă, într-un colț, ghirlande, coronițe, luminițe de toate culorile și formele (mie-mi plac la nebunie cele care imită țurțurii, de parcă s-ar și topi), cascade de lumini, steluțe… Începe să se simtă ce-mi lipsea zilele trecute: atmosfera de sărbătoare. E și mai frig, în seara asta nici nu a plouat, noroiul s-a mai strâns. Și casele emană altă energie, sunt mai primitoare, îmbietoare chiar. Iar dacă de Crăciun ar mai și ninge, ar fi perfect. 
Cu drag și cu iubire,
11/12/2021
PS. Pozele-s din anii trecuți. 
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu