R.I.P.

Într-o singură clipă viața ți se poate schimba, într-o singură secundă lumea ți se poate întoarce cu susul în jos. Un telefon țârâie și gata, rămâi cu receptorul în mână, năuc, privind în gol. Te simți complet neputincios. Realitatea zdrobitoare te copleșește, ai mâinile și picioarele legate. Buzele se strâng, gura amuțește, după ce suspini prelung: phuu. Lacrimile curg, nici nu le bagi în seamă, le simți doar când ți se strâng pe barba ce tremură și-apoi cad una câte una, udându-ți cămașa: pic, pic, pic. Ești la mii de km depărtare… Nu poți face nimic. Stai doar și aștepți. Un alt țârâit. Și te rogi. Când ești tânăr și-n putere nu te gândești la țârâitul ăsta, e îndepărtat, e hăăăt la mulți ani distanță. Dar anii ăia mulți trec și te trezești că țârâitul la care refuzai și să te gândești măcar, devine o realitatea copleșitoare. Nu ești pregătit să-l primești, niciodată de fapt n-o să fi. Iar când ești la mii de km depărtare, de fiecare dată când o să-l auzi, inima o să-nceapă să-ți bată cu putere, palmele o să-ți transpire și-o să răspunzi șoptit, gâtuit, tremurat: Alo?

Dumnezeu să-l odihnească în pace.

Lupu Marin 22.03.1941 – 03.12.2021 (socrul meu)

Surpriză

32 de gânduri despre „R.I.P.

  1. Dumnezeu sa-l odihnească în pace Aura. E foarte greu când ești la mii de kilometri distanta. Acel târâit al telefonului despre care vorbești la care te gândești cu spaima, mai ales când ai părinții bătrâni, devine un strigat al morții. L-am auzit si eu de câteva ori până acum…Sa fiți puternici sa puteți duce aceasta suferința!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.