Am dospit. Ăsta-i termenul potrivit pentru cum m-am simțit în vacanță. Adică n-am prea simțit că a fost vacanță, ca aluatul pus pe-un colț de sobă, sub un ștergar, am lucrat. La câte teme am mai avut de făcut, plus o zi de stagiu, nu, n-a fost defel liber cum ar fi trebuit să fie, de fapt. Nu zic că regret c-am început școala asta, dar nici prea bine nu-mi mai pare, de ce să mint? Nu-mi plac – și nici nu mi-au plăcut vreodată – examenele, testele, temele de casă, învățatul cu forța și în contratimp, dar mai ales stresul generat de ele. Totul e pentru mine o noutate, multe lecții trebuie să le învățăm noi, singuri, acasă, și nu-mi place nici asta, platformele care se blochează sunt enervante, timpul destul de lung pe care-l petrec în fața calculatorului mă obosește și mă încarcă negativ, uneori simt că-și plesnește capul, mă dor ochii, spatele…

Dacă aș fi știut de la început când m-am înscris, că vor schimba programa și că-n loc de stagiul de la sfârșitul anului școlar vor insera ore muuulte de lucru efectiv pe parcursul școlii, în tandem cu orele de curs, nu m-aș mai fi înscris, pentru că știam din start că pentru mine, personal, e prea mult. Asta e o școală pentru oameni tineri, cu mintea și trupul odihnit, sănătoși, energici și în putere, care n-au altceva de făcut decât să învețe, să facă teme, să meargă la stagiu și la ore și cam atât.

Fiecare lucru trebuie făcut la timpul lui, asta e clar. Da, de acord, e bine să înveți, să te perfecționezi, să vrei mai mult, dar mai trebuie să cântărești bine și prețul pe care-l plătești. Dacă ajungi (iar) să tragi tu de tine, să te hăituiești și să te extenuezi, nu prea are rost.

Ce-mi pare rău este că, deși este cerere mare aici de „kinderbegeleiders”, fiind o meserie și-o zona de lucru ce are mare, mare căutare și-au un mare deficit de personal, în loc să-ți netezească drumul și să-l facă atractiv, să te încurajeze și să te ajute, să te stimuleze, l-au îngreunat, complicat inutil. Înainte să ajungi să profesezi ești deja sătul, dezamăgit, scârbit, supraîncărcat, extenuat. Muncești din greu degeaba, nu ești nici plătit, mai ai și de învățat din greu, ai o grămadă de teme și teste, acte mult prea multe de completat (după mine hârțogărie inutilă, care doar susține niște slujbe-n plus), iar în loc să acumulezi experiență, în loc să practici ce ai învățat, faci 100 de alte lucruri care n-au nicio legătură, ci doar ușurează munca celorlalți. Sunt de acord să-ți sufleci mânecile și să dai o mână de ajutor la toate treburile, dar fără exagerări, fără profitat, cu pauzele respectate, cu mai mult ajutor din partea celor experimentați, cu explicații etc., pentru că ideea stagiului io zic că asta e, primordial și important e munca cu copiii. Asta trebuie să înveți de fapt, pedagogie, îngrijire, joacă, stimulare etc.

Ca noroc că ai copiii care atunci când se lipesc de tine, îți zâmbesc c-o gură știrbă și li se luminează fața când te văd te mai înmoaie, te motivează, te fac să vrei să mergi totuși mai departe. Până când, asta oi vedea.

Cu drag și cu iubire,

Aura

09/11/2021