Vacanță și nu prea

Am dospit. Ăsta-i termenul potrivit pentru cum m-am simțit în vacanță. Adică n-am prea simțit că a fost vacanță, ca aluatul pus pe-un colț de sobă, sub un ștergar, am lucrat. La câte teme am mai avut de făcut, plus o zi de stagiu, nu, n-a fost defel liber cum ar fi trebuit să fie, de fapt. Nu zic că regret c-am început școala asta, dar nici prea bine nu-mi mai pare, de ce să mint? Nu-mi plac – și nici nu mi-au plăcut vreodată – examenele, testele, temele de casă, învățatul cu forța și în contratimp, dar mai ales stresul generat de ele. Totul e pentru mine o noutate, multe lecții trebuie să le învățăm noi, singuri, acasă, și nu-mi place nici asta, platformele care se blochează sunt enervante, timpul destul de lung pe care-l petrec în fața calculatorului mă obosește și mă încarcă negativ, uneori simt că-și plesnește capul, mă dor ochii, spatele…

Dacă aș fi știut de la început când m-am înscris, că vor schimba programa și că-n loc de stagiul de la sfârșitul anului școlar vor insera ore muuulte de lucru efectiv pe parcursul școlii, în tandem cu orele de curs, nu m-aș mai fi înscris, pentru că știam din start că pentru mine, personal, e prea mult. Asta e o școală pentru oameni tineri, cu mintea și trupul odihnit, sănătoși, energici și în putere, care n-au altceva de făcut decât să învețe, să facă teme, să meargă la stagiu și la ore și cam atât.

Fiecare lucru trebuie făcut la timpul lui, asta e clar. Da, de acord, e bine să înveți, să te perfecționezi, să vrei mai mult, dar mai trebuie să cântărești bine și prețul pe care-l plătești. Dacă ajungi (iar) să tragi tu de tine, să te hăituiești și să te extenuezi, nu prea are rost.

Ce-mi pare rău este că, deși este cerere mare aici de „kinderbegeleiders”, fiind o meserie și-o zona de lucru ce are mare, mare căutare și-au un mare deficit de personal, în loc să-ți netezească drumul și să-l facă atractiv, să te încurajeze și să te ajute, să te stimuleze, l-au îngreunat, complicat inutil. Înainte să ajungi să profesezi ești deja sătul, dezamăgit, scârbit, supraîncărcat, extenuat. Muncești din greu degeaba, nu ești nici plătit, mai ai și de învățat din greu, ai o grămadă de teme și teste, acte mult prea multe de completat (după mine hârțogărie inutilă, care doar susține niște slujbe-n plus), iar în loc să acumulezi experiență, în loc să practici ce ai învățat, faci 100 de alte lucruri care n-au nicio legătură, ci doar ușurează munca celorlalți. Sunt de acord să-ți sufleci mânecile și să dai o mână de ajutor la toate treburile, dar fără exagerări, fără profitat, cu pauzele respectate, cu mai mult ajutor din partea celor experimentați, cu explicații etc., pentru că ideea stagiului io zic că asta e, primordial și important e munca cu copiii. Asta trebuie să înveți de fapt, pedagogie, îngrijire, joacă, stimulare etc.

Ca noroc că ai copiii care atunci când se lipesc de tine, îți zâmbesc c-o gură știrbă și li se luminează fața când te văd te mai înmoaie, te motivează, te fac să vrei să mergi totuși mai departe. Până când, asta oi vedea.

Cu drag și cu iubire,

Aura

09/11/2021


4 gânduri despre „Vacanță și nu prea

  1. Total de acord! Dar… Fruntea sus și tot înainte, nu-i așa? Parcă aici, în Anglia, cum este? Cunosc persoane care vin din România cu o foarte bună pregătire profesională în domeniul sanitar, dar nu sunt admise în branșă fără un nivel aproape de avansat la limba engleză. În condițiile în care știm cu toții că este penurie de personal NHS. Nu este suficient că înțelegi ce ți se spune și poți să te exprimi onorabil. Trebuie să poți face chiar eseuri în această limbă. Ori știm bine că unora le este greu să compună chiar și în limba lor maternă, de ce oare li se pun astfel de condiții? Eu unul, nu-mi explic.

    Apreciat de 2 persoane

    1. Ooo, da, asta, cu diplomele nerecunoscute la noi e deja e trecută, până la urmă a fost musai să mi-o echivaleze, și mie, și la Adi, dar de atunci am făcut școli aici, în limba lor și am diploma lor, cum e și de data asta, doar că acum același lucru îl pot spune și colegii mei belgieni (l-au și spus, de altfel, luni, la ultimă oră), că au îngreunat foarte mult obținerea ei, în toate privințele, deși sunt nu știu câte mii de posturi vacante. Se cam bat cap în cap deciziile lor. O să văd, Condei, fizic mi-e cel mai frică să nu cedez. Îți mulțumesc mult.

      Apreciază

  2. Am auzit ultima parte spusă cu amărăciune aici şi de cei aproape de pensie, şi de cei abia intraţi prin şcoli sau grădiniţe şi credeam că numai pe la noi se fac teancuri de hârtii degeaba.
    Ai grijă de tine şi nu forţa. Ştiu că poţi, dar să nu devină o povară! Te pup!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.