Că mi-e greu, că mi-e teamă să nu greșesc, că-i prea mult, că-s obosită spre epuizare deja, că ziua trece-n zbor iar seara cad lată de oboseală, nu contează. Contează că am încercat. Că ziua a trecut c-un rost. C-am învățat o grămadă de lucruri și c-am ieșit complet, da’ complet, din zona de confort. Contează că, de fiecare dată când am crezut că nu mai pot, am mai putut puțin. Contează că am trecut până acum testele cu brio (ce-i drept ajutată de fecior la traducea lor cât mai corectă). Că mâine încep stagiul – alt pas mare –, că fac atâtea lucruri noi. Mi-e foarte greu, nu pot să mint și să zic că-i floare la ureche, că nu-i. E bătaie de cap, e multă învățare, e mult, e intensiv. Iar pentru mine, care n-am învățat flamanda mergând la școală, ci doar din auzite și uitându-mă la televizor, e de două ori mai greu. Prima dată traduc în română, apoi procesez, formulez răspunsul și-apoi iar traduc, în olandeză. Sunt cu dicționarele după mine, sunt multe, foarte multe cuvinte noi de care nu m-am lovit în vorbirea curentă. Eh, asta e. Pun neuronii la treabă, măcar. De un lucru sunt convinsă, că nu-i niciodată târziu să înveți ceva, orice. Dacă vrei. 
Cu drag și cu iubire,
Aura.
11/10/2021
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu