Una caldă, alta rece. O bucurie, o supărare. O stare de bine, una de rău. Să nu mă plictisesc de prea mult bine, bag’ seamă…
Dacă ceva mă face să-mi pierd controlul, e când Max e în pericol. Tot așa cum am fost și cu Edi, spre finalul vieții lui. Când treci prin ce-am trecut cu el, (atacat de alți câini) nu mai poți fi liniștit. Io una nu mai pot să fiu. Nu în privința asta. Când văd trei dulăi fără lesă, sărind dintr-o mașină și începând să alerge de nebuni, iar moimele care-s cu ei nici nu-i bagă în seamă, că-s ocupate să-și facă selfie-uri, recunosc că n-am curaj să trec pe lângă ei. Iar când ele observă că aștept cuminte, peste un sfert de ceas, destul de departe, să-și lege câinii, dar mă ignoră și pleacă până la urmă pe aceeași cărare pe care trebuie să merg și eu (că alta nu-i, iar să zbor nu pot, nici io nici Max), cu dulăii tot dezlegați, ba mai aud și țipete, mârâituri și pe ele strigând, dramul de curaj pe care-l mai aveam, dispare rapid. Și-i înlocuit de furie, recunosc. Pe românește, mi se pune pata. Nu pot să tac. Le-am cerut să pună lesele pe câini. Atât. Să arate un dram de RESPECT. Un dram, nu mai mult. Ce-am primit? Nesimțire, tupeu, înjurături de la una mai ocoșe, celelalte două au tăcut chitic, știind că n-a fost bine ce-au făcut. No, nici io nu pot zice c-am tăcut, ce-i drept i-am spus toate urările de bine, pe românește, începând cu ea și terminând cu strămoșii ei. M-a trimis în țara mea, bineînțeles, asta-i reacția lor când nu înțeleg ce zici. Mă rog, asta e, nici eu nu pot să mă controlez, când e vorba de câinii mei, înainte Edi, acum Max. Iar frustrarea cea mai mare este că nu poți rezolva nimic. Data trecută am fost la poliție, evident că nu s-a rezolvat nimic, am rămas cu spaima și înjurăturile, cu trimis la mine-n țară etc., poliția n-a făcut absolut nimic. Însă așa cum am încheiat atunci articolul în care-am povestit întâmparea
https://aurablupu.wordpress.com/2018/07/09/prostie/
la fel o să-l închei și-acum: pe lângă cei doi dulăi Cane Corso, aș mai vrea ca și prostia + nesimțirea să doară. Da’ rău, rău de tot!
Cu nervi de data asta,
Aura B. Lupu
02/09/2021
Aura B. Lupu 
Răspunde-i lui Aura B. Lupu Anulează răspunsul